Fapta inculpatului care a făcut, în fața asistentului social, declarații necorespunzătoare adevărului, cu privire la faptul că locuiește și gospodărește împreună cu soția sa, iar apoi a folosit aceste referate în cadrul unui dosar în scopul obținerii ajutorului public judiciar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fals în declarații”.
Extras din considerentele sentinței nr. 42/2019 a Judecătoriei Hârlău:
”În ceea ce privește infracțiunea de „uz de fals”, cercetată în prezenta cauză, instanța reține că, potrivit art. 323 C.pen., ”folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată”.
Instanța reține că obiectul material al acestei infracțiuni constă în înscrisul oficial sau cel sub semnătură privată fals, folosit de făptuitor. Or, în prezenta cauză, instanța reține că făptuitorul a depus la dosar două înscrisuri – referate de anchetă socială – ale căror caracter fals nu a fost probat în cauză, acesta fiind întocmit ca urmare a declarațiilor false făcute de către inculpat.
Potrivit doctrinei (M. Udroiu – Drept penal, partea specială, Editura C.H. Beck, ediția 2018, fila 590, alin. penultim, fila 596, alin. final), dar și și jurisprudenței (Curtea de Apel Suceava – Secția penală, decizia nr. 412 din 5 noiembrie 2009 – ”infracțiunea de fals în declarații absoarbe infracțiunea de uz de fals”), ”în cazul în care o persoană săvârșește infracțiunea de fals în declarații, iar apoi folosește înscrisul care cuprinde declarația falsă, nu se va reține uzul de fals, fapta nefiind tipică, ci numai infracțiunea de fals în declarații”.
Pentru acest motiv, instanța constată că acțiunea inculpatului, de folosire a referatelor de anchetă socială conținând date neconforme realității nu întrunește tipicitatea obiectivă a infracțiunii de „uz de fals”, astfel că, pentru această infracțiune, urmează a se dispune achitarea inculpatului, conform art. 16 alin. 1 lit. b) teza I-a C.proc.pen.
În drept, fapta inculpatului TM, care a făcut, în fața asistentului social, CC, declarații necorespunzătoare adevărului, cu privire la faptul că locuiește (și gospodărește) împreună cu soția sa, TD, iar apoi a folosit, cu intenție, referatele de anchetă socială nr. 8592/11.12.2012 și nr. 8/03.11.2013 (întocmite de aceasta), în cadrul dosarului nr. X al Judecătoriei Hârlău, având ca obiect „contestație la executare”, în scopul obținerii ajutorului public judiciar, cunoscând caracterul neconform cu realitatea al mențiunilor acestora (obținând, astfel, ajutor public judiciar, sub forma scutirii de plata a 50% din taxa de timbru) , întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fals în declarații”, faptă prev. și ped. de art. 326 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În acest sens, cu privire infracțiunea de fals în declarații, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al laturii obiective constă în fapta inculpatului TM, de a declara asistentului social, necorespunzător adevărului, că locuiește împreună cu soția sa, TD, cu consecința consemnării acestei declarații în două referate de anchetă socială, cu scopul diminuării venitului mediu pe membru de familie (sub nivelul sumei de 600 lei lunar), pentru a putea beneficia de reducerea cu 50% a taxei de timbru datorate în cadrul dosarului nr. X, având ca obiect contestație la executare.
În acest caz, s-a produs efectiv consecința juridică (contestatorul a obținut reducerea taxei de timbru datorate).
Chiar dacă inculpatul a folosit cele două referate de anchetă socială întocmite, infracțiunea de fals în declarații absoarbe infracțiunea de uz de fals.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură declarațiile făcute în fața unui funcționar public sau unei unități în care acesta își desfășoară activitatea.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.
Forma de vinovăție în cazul falsului în declarații este intenția directă. Inculpatul a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, în fața asistentului social. După întocmirea referatelor de anchetă socială, inculpatul, cunoscând că acestea conțin date neconforme adevărului, în sensul că s-a consemnat că locuiește împreună cu soția sa, TD, deși aceasta nu mai locuia cu el din cursul anului 2011, a depus referatele de anchetă socială la dosarul în care avea calitatea de contestator, cu scopul (realizat) de a obține ajutor public judiciare, sub forma reducerii cu 50% a taxei de timbru datorate.
Infracțiunea de fals în declarații s-a consumat, cel târziu, la momentul depunerii declarației la dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Hârlău (ori chiar anterior, la momentul realizării declarației necorespunzătoare adevărului).” (Judecătoria Hârlău, Sentința penală nr. 42 din 12 februarie 2019, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: ajutor public judiciar > fals in declaratii > fals in inscrisuri > uz de fals
