Denunțare calomnioasă. Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 NCPP

23 noiembrie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

Prin intrarea în vigoare a Codului penal la 1 februarie 2014 nu s-a realizat o dezincriminare a faptei de denunţare calomnioasă prevăzută în art. 259 C. pen. anterior, care continuă să aibă corespondent în Codul penal în art. 268, sub o altă denumire marginală, respectiv inducerea în eroare a organelor judiciare, existând o continuitate de incriminare a faptei, care determină inaplicabilitatea cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, art. 259 alin. (1) C. pen. anterior, cu denumirea marginală de denunţare calomnioasă, prevedea că „învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

Legea penală în vigoare din 1 februarie 2014 incriminează, în art. 268 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, care stipulează că „sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” (ICCJ, Secţia penală, Decizia nr. 244/RC din 14 iunie 2017, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >