În cazul identificării unor lucrări realizate fără autorizaţie, descrierea acestora în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei trebuie să fie completă, prin menţionarea expresă a lucrărilor vizate şi a locului/părţii din imobil unde acestea au fost realizate.
Neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a acestor detalii face imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desfiinţare a lucrărilor realizate, întrucât trebuie desfiinţate numai acele lucrări ce erau executate în momentul constatării faptei şi nu cele efectuate ulterior sau alte lucrări despre care s-ar bănui că ar fi fost realizate fără autorizaţie de construire.
”Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub nr. 2xxx/233/2014, reclamanta Poliţia Locală Galaţi a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul DRA, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie de construire.
Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională, pârâtul a solicitat respingerea cererii şi restituirea sumei de 1000 lei pe care a fost nevoit să o plătească în urma sancţionării.
Pârâtul a arătat că nu avea nevoie de autorizaţie pentru lucrarea de dărâmare a unui zid, că nu el este cel care a dărâmat zidul,care nu era proprietatea primăriei, ci era un zid comun cu proprietatea tatălui său, că din două bucătării a făcut una şi că se încadrează în dispoziţiile art.11 din Legea nr.50/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 9xxx/0x.1x.2015, pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a admis, în parte, cererea, a fost obligat pârâtul să desfiinţeze lucrările de construcţie executate fără autorizaţia de construire, constând în zid şi grinzi din beton armat ce nu sunt conforme cu planul imobilului – casă din mun. Galaţi, str. NB, nr. X, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DC nr. 0xxxxx din 1x.0x.2012 şi a stabilit termen limită de executare a măsurii de desfiinţare la 90 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în cazul nerespectării termenului limită stabilit, măsura dispusă de instanţă, urmând a fi dusă la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârâtă.
Totodată, instanţa a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul – reclamant, solicitând anularea sentinţei contestate, restituirea sumei de 1000 lei pe care a achitat-o în temeiul procesului – verbal, respingerea cererii privind aducerea la starea iniţială a zidului dărâmat şi respingerea cererii Primăriei Galaţi de a cere autorizaţia de construcţie.(…)
Recursul nu a fost motivat în drept.
Instanţa a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind apelul.
Instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
În fapt, contrar celor reţinute de prima instanţă, în cuprinsul procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nu sunt descrise lucrările de construcţie efectuate fără autorizaţie de construire şi nu se face nicio referire la faptul că aceste lucrări ar consta într-un zid şi grinzi din beton armat ce nu sunt conforme cu planul imobilului – casă din mun. Galaţi, str. NB, nr. X. În cuprinsul procesului – verbal menţionat, descrierea lucrărilor despre care s-a reţinut că ar fi fost realizate fără autorizaţie de construire este una sumară, agentul constatator indicând „modificări interioare” despre care, însă, nu a arătat în ce constau acestea.
Determinarea obiectului cererii de chemare în judecată presupune mai mult decât indicarea unei anumite categorii de acţiuni – ex, – obligaţie de a face -. Formularea cererii de chemare în judecată, respectiv a pretenţiei concrete trebuie să fie suficient de precisă ca să permită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să poată fi pusă în executare.
Or, în împrejurarea în care apelanta – reclamantă nu a indicat în concret construcţiile pentru care solicită desfiinţarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se conturează o imposibilitate de a pronunţa o hotărâre care să poată îndeplini scopul său final – acela de a fi pusă în executare.
Omisiunea reclamantei de a identifica în mod concret lucrările a căror desfiinţare se solicită decurge în mod necesar din omisiunea agentului constatator de a identifica în mod complet aceleaşi lucrări, conform dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cazul identificării unor lucrări realizate fără autorizaţie, descrierea acestora trebuia să fie completă, prin menţionarea expresă a lucrărilor vizate şi a locului/părţii din imobil unde acestea au fost realizate. Or, în cuprinsul procesului – verbal agentul constatator nu a identificat în niciun fel aceste lucrări.
Tribunalul a reţinut că neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a acestor detalii face imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desfiinţare a lucrărilor realizate, întrucât trebuie desfiinţate numai acele lucrări ce erau executate în momentul constatării faptei şi nu cele efectuate ulterior sau alte lucrări despre care s-ar bănui că ar fi fost realizate fără autorizaţie de construire.
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal, în cazul admiterii cererii instanţa stabilind termenele limită de executare a măsurilor dispuse.
Contrar dispoziţiilor menţionate, reclamanta nu a indicat în concret construcţiile realizate nelegal, nefiind administrate probe care să conducă la identificarea acestor construcţii, respectiv a caracterului nelegal al acestora.
Prin prisma considerentelor de mai sus, tribunalul a apreciat că acţiunea formulată în cauză este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, însă, a apreciat ca fiind întemeiate concluziile primei instanţe care a arătat că pârâtul a achitat această sumă în baza unui act administrativ valabil, respectiv procesul-verbal de sancţionare contravenţională care a intrat în circuitul civil, nefiind contestat, şi şi-a produs efectele până la executarea sa – achitarea sumei. Pe de altă parte, suma achitată a intrat în patrimoniul Municipiului Galaţi şi nu a fost încasată de Poliţia Locală Galaţi, neputându-se reţine, în nicio situaţie că patrimoniul acesteia din urmă s-ar fi mărit prin achitarea amenzii. Este de remarcat, de asemenea, că procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ce impunea obligaţia de plată în sarcina pârâtului – reclamant putea fi contestat exclusiv pe calea procedurii speciale indicate de OG nr. 2/2001, neputând fi făcute aprecieri asupra legalităţii şi temeiniciei aplicării sancţiunii contravenţionale în afara acestui cadru.” (Tribunalul Galați, Decizia civilă nr. 935/27.09.2016, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: autorizatie de constructie > proces verbal de contraventie
