Stabilirea greșită a dioptriilor de către medicul oftalmolog reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Extras din considerentele Sentinței Judecătoriei Sectorului 1 București:
”În fapt, din reţeta de ochelari din data de 25.05.2017 rezultă că, la acea dată, reclamanta AA a efectuat un control medical în specialitatea oftalmologie în unitatea pârâtei. Din acelaşi înscris reiese că dioptriile reclamantei au fost identificate ca fiind -1,75 ochi drept şi -1,25 ochi stâng.
La data de 23.10.2017, reclamanta AA a efectuat un nou control medical în specialitatea oftalmologie la o altă clinică, iar, în urma consultaţiei, s-a stabilit că dioptriile acesteia sunt -1 ochi drept şi -1 ochi stâng.
În drept, în conformitate cu art. 1357 alin. (1) C. civ., „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”. Totodată, art. 1373 alin. (1) C. civ. arată următoarele: „Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate”.
Astfel, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a comitentului, este nevoie de îndeplinirea următoarelor condiţii: i) săvârşirea unei fapte ilicite, ii) existenţa unui prejudiciu, iii) legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, iv) vinovăţia, v) existenţa raportului de prepuşenie şi vi) fapta să fie săvârşită în cadrul atribuţiilor prepusului sau în legătură cu acestea.
Fapta ilicită poate consta într-o acţiune sau o inacţiune. În prezenta cauză, fapta ilicită este reprezentată de greşita stabilire a dioptriilor, cu ocazia controlului medical efectuat în cadrul unităţii pârâtei.
Concluzia în sensul că dioptriile au fost stabilite în mod eronat se întemeiază pe faptul că, în urma celui de al doilea control, efectuat la un interval de aproximativ 5 luni, s-a constatat că dioptria aferentă ochiului drept este de -1 (inferioară cu 0,75 faţă de dioptria iniţială), iar cea aferentă ochiului stâng este de -1 (inferioară cu 0,25 faţă de dioptria iniţială). Or, nu se poate susţine că într-un interval atât de scurt de timp dioptriile ar fi scăzut într-o asemenea măsură. Mai exact, diferenţele dintre dioptriile iniţiale şi cele ulterioare sunt prea mari pentru a se reţine că ele ar fi intervenit în mod natural.
Referitor la prejudiciu, acesta este reprezentat de cheltuielile efectuate cu noua consultaţie şi cu ochelarii achiziţionaţi în urma primului control. Astfel, valoarea totală a prejudiciului este de 400 de lei (160 de lei costul celui de al doilea control şi 240 de lei contravaloarea ochelarilor).
Legătura de cauzalitate reiese din faptul că, în lipsa stabilirii eronate a dioptriilor, nu ar fi fost achiziţionaţi ochelari necorespunzători şi nu s-ar fi efectuat un al doilea control medical.
În privinţa vinovăţiei, art. 1357 alin. (2) C. civ. statuează că „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”. În plus, art. 1358 C. civ. arată că „Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi”.
Raportul de prepuşenie este definit de art. 1373 alin. (2) C. civ. care dispune că „Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia”. În cauză, acest raport izvorăşte din faptul că persoana care a efectuat controlul medical era un angajat al pârâtei şi desfăşura activitate în cadrul unităţii sale sanitare.
În ceea ce priveşte legătura faptei cu atribuţiile, stabilirea eronată a dioptriilor a avut loc în timpul programului de lucru şi în realizarea atribuţiilor de serviciu de către angajatul pârâtei.
Din aceste motive, condiţiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului sunt îndeplinite în persoana pârâtei.
Apărarea pârâtei în sensul că medicul răspunde în mod individual pentru deciziile profesionale, în cazul eventualelor prejudicii aduse pacienţilor este neîntemeiată întrucât art. 655 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că unităţile sanitare private răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta. Aşadar, pârâtei îi poate fi angajată răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de personalul medical angajat.
În plus, art. 6 alin. (2) din OG nr. 124/1998, invocat de către pârâtă, vizează ipoteza în care consultaţia medicală este realizată în cadrul unui cabinet medical individual, iar nu de către personalul medical din cadrul unei unităţi sanitare private. Or, în speţă, consultaţia a fost acordată în cadrul unităţii sanitare a pârâtei, iar nu la cabinetul individual al medicului.
Având în vedere argumentele expuse, instanţa urmează să admită cererea şi să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 400 de lei cu titlu de despăgubire.” (Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința civilă nr. 1301 din 1 martie 2019, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii > medic > raspundere civila delictuala
