În şedinţa din 21 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 8/2019, a admis sesizarea Curţii de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care se solicita pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept „dacă noţiunea de rănire a uneia sau mai multor persoane prevăzută de art.75 alin.(1) lit.b) din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice rap. la art.338 alin.(3) din Codul penal, articol care defineşte accidentul de circulaţie ca situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art.338 alin.(1) din Codul penal, are în vedere şi autorănirea, când singura persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.”
Înalta Curte a stabilit că rănirea uneia sau mai multor persoane prevăzută de art.75 lit.b) din OUG nr.195/2002, cuprinsă în definiţia accidentului de circulaţie, ca situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art.338 alin.(1) din Codul penal, nu are în vedere şi autorănirea, când singura persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
ICCJ a fost sesizată de Curtea de Apel Suceava, instanță în opinia căreia erau posibile doua intrepretari ale textelor de lege relevante.
Intr-o opinie, notiunea de ranire a uneia sau a mai multor persoane prev. din art. 75 alin. 1 lit. b din OUG 195 din 2002 raportat la art. 338 alin. 1 si 3 Cod penal, nu poate cuprinde si ipoteza autoranirii, cand singura persoana este ranita este insusi conducatorul singurului vehicul/autovehicul implicat in accident. Nu se poate accepta ca autorul si victima accidentului de circulatie in sensul legii penale sa fie una si aceeasi persoana.
In opinia contrara s-ar ajunge la ipoteza ca tragerea la raspundere a autorului sub aspectul infractiunii de parasire a locului accidentului sa depinda de propria-i vointa, de modalitatea in care acesta declara sau nu, in mod real si complet, leziunile suferite in urma accidentului de circulatie, de disponibilitatea acestuia de a obtine acte medicale constatatoare a leziunilor suferite ca urmare a propriei actiuni (certificat medico legal care sa ateste numarul de zile de ingrijiri medicale etc.), ridicandu-se probleme din perspectiva dreptului acuzatului de a nu se autoincrimina si de nu a contribui la propria acuzare.In cea de-a doua opinie, notiunea de ranire a uneia sau a mai multor persoane prev. din art. 75 alin. 1 lit. b din OUG 195 din 2002 raportat la art. 338 alin. 1 si 3 Cod penal cuprinde si ipoteza autoranirii, cand singura persoana ranita este insusi conducatorul singurlui vehicul/autovehicul implicat in accident.
In argumentarea acestei opinii se are in vedere definitia expresa a accidentului de circulatie consacrata in art. 75 lit. b din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice care face referire la ,, ranirea unei sau a mai multor persoane ‘’, fara a face distinctie in functie de numarul si calitatea acestor persoane (soferul/soferii autovehicului/autovehiculelor implicat/implicate in acest accident, ori pasagerii acestor autovehicule) asa incat acolo unde legea nu distinge nici magistratul nu o poate face.
Cuvinte cheie: accident de circulatie > dezlegare chestiune de drept > OUG nr. 195/2002 > parasirea locului accidentului
