În şedinţa din 6 aprilie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.9 în dosarul nr.3144/1/2019, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 1290/114/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că:
Veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuţia de 2% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor, obţinute de către deţinătorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică (de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică), reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Sursa: comunicat ÎCCJ
Cuvinte cheie: dezlegare chestiune de drept > evaziune fiscala > Fondul pentru Mediu > obligatie fiscala
