În Monitorul Oficial cu numărul 62 din 28 ianuarie 2016 a fost publicată Decizia ICCJ nr. 32/2015 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – privind noţiunea de „contrabandă” utilizată în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Referitor la chestiunea de drept, respectiv, dacă noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noţiunea de „contrabandă” în sens larg. În cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracţiunea de contrabandă, care dintre cele două modalităţi urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;
Înalta Curte
”reţine că prin art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, a fost modificată şi completată Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 270, după alin. (2), fiind introdus un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
„(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia”.
Necesitatea incriminării acestor fapte ca infracţiune este reliefată prin expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă sus- menţionate, respectiv de scopul întăririi supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare.
Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, este unul complex deoarece apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât şi regimul frontierei de stat.
Prin obligaţii fiscale se înţelege, conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală, iar taxele vamale formează obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală). Astfel, art. 1 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevede că prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, iar art. 2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, în care intră TVA şi accizele.
Ca şi în cazul infracţiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din aceeaşi lege, se urmăreşte sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Acest scop specific al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, o diferenţiază de infracţiunea de frontieră, prin care se înţelege fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, conform art. 1 alin. 1 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Se consideră că atributul obiectului material al infracţiunii constând în provenienţa din contrabandă ori în destinarea săvârşirii contrabandei nu este în legătură cu infracţiunea de contrabandă întrucât, în cuprinsul dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul se referă la „contrabandă”, iar nu la „infracţiunea de contrabandă”.
În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz – Hotărârea din 2 aprilie 2009 -, noţiunea de „contrabandă” este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet – Hotărârea din 29 aprilie 2010 -, noţiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.
Din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, rezultă legătura dintre noţiunea de „contrabandă” şi introducerea în ţară de bunuri sau mărfuri în mod fraudulos, sustragerea de la controlul vamal constituind elementul caracteristic al noţiunii de „contrabandă” la care se referă dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Astfel, prin decizia menţionată s-a stabilit că: „fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”. Totodată, s-a arătat: „Contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă (…) o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilatei celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (…), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.”
De asemenea, în considerentele deciziei anterior menţionate, completul competent să judece recursul în interesul legii a mai reţinut că: „la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.”
Sensul noţiunii de „contrabandă” este dat de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deoarece, în conformitate cu alin. (2) şi (3) al acestui articol, introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii, iar potrivit alin. (4), la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.
Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea asimilată în discuţie fiind o infracţiune de pericol şi nu de rezultat.
Aşadar, se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:
– să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;
– să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.
Potrivit art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, controlul vamal constă în „acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări (…)”.
În ambele situaţii, făptuitorul cunoaşte provenienţa sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.
Cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinării acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Prin Decizia în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, invocată anterior, s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.
Ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.
Dacă s-ar accepta că existenţa infracţiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiţionată de „infracţiunea de contrabandă”, iar nu de „contrabandă”, ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracţiunii, şi anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârşirii contrabandei, întrucât sintagma „sunt destinate” exprimă o acţiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conţinutul constitutiv al acesteia.
Noţiunea de „contrabandă” din textul legal ce reglementează infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înţeles. Nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracţiunea de contrabandă în ipoteza provenienţei bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal şi, în mod diferit, a avut în vedere noţiunea de „contrabandă” în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincţie, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus).
În consecinţă, noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia.
Din interpretarea normelor juridice, respectiv a dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 270 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se concluzionează că noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.
Concluzionând, pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (…)
Va stabili că noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.”
Cuvinte cheie: contrabanda > dezlegare chestiune de drept
