Curtea de Apel Oradea a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărări prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă tipicitatea infracţiunii de violare a vieţii private în modalitatea incriminata de art. 226 alin. 2 Cod penal este condiţionată de deţinerea unor sunete, convorbiri ori imagini realizate fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţa sau încăpere ori dependință ţinând de acestea sau a unei convorbiri private.
În cuprinsul sesizării se arată că, doctrina publicată ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal prezinta o diversitate de opinii începând cu analiza structurii infracțiunii, concluzionându-se ca raportul dintre variantele diferite de comitere a infracțiunii de violarca vieții private incriminate in alincatele (1) și (2) ale art. 226 Cod penal ar fi acela dintre varianta tip și varianta derivată sau conexă cu reliefarea unci legături similare celei consacrate intre infracțiunile de fals și uz de fals (G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L. V. Lefterache, T. Manea. I. Nedelcu, F.-M. Vasile, Codul penal Comentariu pe articole, Ediția 2, editura C. H. Beck, Bucureşti, 2016,pagina 622) sau acela dintre varianta tip și varianta agravata (V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Chiş, C. Paun, N. Neagu, M. C. Sinescu, Noul Cod Penal comentat, Partea Speciala, ediția a ll-a, revăzuta şi adaugita, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pagina 202, Toader T.. Drept Penal. Partea Speciala, vol. I, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2019, pagina 246).
Dimpotriva, alți autori au apreciat ca infracțiunea incriminata la alineatul (1) şi cea de la alineatul (2) ar avea un caracter autonom, reprezentând „stadii” diferite ale atingerii aduse vieții private, prima constituind uneori doar, izvorul” imaginilor, sunetelor sau convorbirilor ce sunt apoi divulgate (S. Bogdan. D. A. Şerban, G. Zlati. Noul Cod Penal, Partea Speciala, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014. pagina 195) sau că aceasta infracțiune ar prezenta un conținut alternativ conform modalitaților nomative descrise la alineatele (1), (2) sau (5) ale art. 226 Cod penal (M. Udroiu, Sinteze de Drept Penal. Partea Speciala, editura C. H. Beck. Bucureşti, 2020, pagina 300), iar această diversitate de opinii asupra structurii incriminării și a raportului dintre modalitațile normative distincte se materializcază in soluții divergente, inclusiv asupra chestiunii de drept a cărei lamurire se solicită.
De asemenea, se arată că nici jurisprudența creată pâna în prezent in aceasta materie nu are un caracter unitar, find identificate atåt hotarări judecătoreşti prin care s-a reținut ca divulgarea fara drept a unor fotografii obținute cu consimțåmântul persoanei vătămate realizeaza elementele de tipicitate ale infracțiuni prevåzute de art. 226 alin. 2 Cod penal (decizia penala nr. 680/23.11.2020 a Curții de Apel Braşov, decizia penala nr. 1225/27.10.2020 a Curții de Apel Cluj), cât și soluții contrare (sentința penala nr. 589/2019 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, secția penala). In aceasta din urma hotărâre, instanța a realizat un examen complex al chestiunii de drept ridicate, inclusiv o analiză evolutivă de đrept comparat, amintind decizia nr. 780/2016 a Curții de Casație franceză prin care s-a statuat, în raport de o reglementare asemănătoare celei din Codul penal român, că fapta de a difuza, fară acord imaginca unei persoane realizate intr-un loc privat cu consimțământul acesteia nu este reprimata din perspectiva dreptului penal francez.
Totodată, s-a arătat ca, din simpla lectură a art. 226 alin. (2) Cod penal, ar rezulta cã situația premisă a infracțiunii este existența sunetelor, a convorbirilor sau a imaginilor prevazute la alin. (1) din acelaşi articol, adică obținute fară drept intr-o locuința, incapere sau dependința. Astfel, s-a considerat că, suplimentar fața de lipsa acordului pentru difuzarea imaginilor, legiuitorul impune ca acestea să fi fost obținute in condițiile alin. (1), adică fără drept și că inlăturarea in tot sau in parte, pe cale de interpretare, a situației premise impuse de legiuitor extinde sfera incriminări dincolo de intenția acestuia, incluzând astfel acțiuni despre care destinatarii legii, nici cu ajutorul unor consilieri juridice de specialitate, nu puteau prevedea că ar intra in sfera ilicitului penal.
De asemenea, s-a reținut că trimiterea legiuitorului la alin. (1) al art. 226 Cod penal nu poate fi interpretată că s-ar referi numai la anumite condiții ale alin. (1), din moment ce legiuitorul nu a fãcut nicio distincție in acest sens. Pentru a fi intrunite condițiile divulgării de la alin. (2) este necesar ca această acțiune să vizeze o imagine obținută fară drept prin fotografiere, care înfățișează o persoană aflată într-o locuințā, încăpere sau dependința ținând de aceasta. Dacă aceste condiți sunt întrunite, este lipsit de relevanța din perspectiva tipicitații obiective daca persoana este surprinsă îmbrăcată sau dezbrăcată, legiuitorul prezumând, din faptul ca fotografia a fost obținută în condițiile alin. (1), că încalcarca vieții private este suficient de gravă, indiferent de ipostazele în care a fost surprinsă persoana. Completul Curții de Apel Oradea apreciază cả interpretarea literală a textului art. 226 alin. (1) şi (2) Cod penal nu este in măsură să susțină această din umă concluzie.
Formularea textului alineatului (2) stabileşte ca obiect material al infracțiunii rezultatul acțiunilor enumerate in alineatul (1), respectiv fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuința sau încặpere ori dependință ținând de acestea sau a unei convorbiri private, fåră a impune ca aceste sunete, convorbiri ori imagini sa fi fost objinute in condițiile alin. (1). Practic, textul alineatului (2) face trimitere la modalitaților de obținere sunetelor, convorbirilor ori imaginilor prevăzute la alincatul (1), fåră a include ca și condiție de obținere a sunetelor etc., și caracterul ilicit al fotografierii etc. De altfel, o astfel de interpretare cste susținută și de un argument de topografie a textului, câtă vreme locuțiunea ,,fară drept” de la alineatul 1 al art. 226 Cod penal caracterizează mai degrabă acțiunea generală de a aduce atingere vieții private, decât modalitațile particulare în care aceasta se realizează, notează judecătorii în cuprinsul sesizării.
In ceea ce priveşte o abordare teleologică a textelor de lege vizate, completul Curții de Apel consideră că legiuitorul nu a putut avea in niciun caz in vedere ipoteza caracterului nedeterminat al consimțământului victimei, astfel incât manifestarea acceptului pentru fotografiere etc. să includă ab initio și un consimțământ pentru o eventualä ulterioară divulgare, difuzare, prezentare sau transmitere de către orice persoană în posesia căreia ar ajunge la un moment dat acele sunete, convorbiri sau imagini.
Judecătorii subliniază că, acțiunile de la alineatul (2) al art. 226 Cod penal au un caracter intruziv incomparabil mai grav în viața privată a victimei decât cele incriminate la alineatul (1 ), astfel încât este dificil de prezumat caracterul absolut și general al acelui consimțământ inițial. De asemenea, este greu de admis că legiuitorul a ințeles să limiteze protejarea dreptului la viața privată în fața unor astfel de atingeri extrem de grave exclusiv prin sancțiuni dintre cele prevăzute de Codul civil.
Insă, aceste din umă argumente par a fi contrazise de demersurile legislative recente ce au fost inițiate tocmai în considerarea unui aşa zis caracter insuficient al ,actualelor prevederi ale Codului penal privind protecția vieții private și protecția libertății persoanei pentru incriminarea faptei de pornografie din răzbunare”. Astfel, se constată că există un proiect de lege (PL-X nr. 606/2019) pentru modificarea și completarea art. 226 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, inițiat de mai mulți deputați, care a fost adoptat de Senat în 21.10.2019 şi care in prezent se află la Camera Deputaților, camera decizională, nefiind însă inclusă pe ordinea de zi a şedinței acestei camere, prin care se propune modificarea și completarea art. 226 din Lcgea nr. 286/2009 privind Codul penal, după cum urmează: (1) După alincatul (2) se introduc două alineate, alin. (2^1) și (2^2), cu următorul cuprins: (2^1) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, în orice mod, a unci imagini intime a unei persoane identificate sau identificabile după informații furnizate, fără consimțamântul persoanei înfațişate, de natură să provoace acesteia o suferință psihică sau să aducả o atingere a imaginii sale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă; (2^2) Prin imagine intimă se înțelege orice reproducere, indiferent de suport, a imaginii unei persoane nude, care işi expune total sau parțial organele genitale, anusul sau zona pubiană sau, în cazul femeilor, și sânii, ori care este implicată într-un raport sexual sau act sexual”, se arată în sesizare.
Termenul de soluționare este 24.06.2021
Cuvinte cheie: dezlegare chestiune de drept > imagine intima > violarea vietii private
