DNA. Judecatori din Bihor trimisi in judecata

3 iulie 2014 Drept Penal Uncategorized

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

R. F., judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, în sarcina căreia s-au reţinut infracţiunile concurente de trafic de influenţă şi favorizarea făptuitorului;dna
G. O. D, judecător în cadrul Tribunalului Bihor, în sarcina căruia s-au reţinut două infracţiuni de abuz în serviciu dintre care una cu obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, două infracţiuni de fals intelectual şi una de uz de fals, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi fals informatic;
C. R. B., judecător la Tribunalul Bihor, în sarcina căreia s-au reţinut infracţiunile concurente de abuz în serviciu cu obţinerea unui folos necuvenit pentru altul şi favorizarea făptuitorului;
V. D. D., la data faptelor judecător la Tribunalul Bihor, în prezent la Curtea de Apel Oradea, în sarcina căreia s-au reţinut infracţiunile de abuz în serviciu cu obţinerea unui folos necuvenit pentru altul şi favorizarea făptuitorului;
M. M. D., avocat în cadrul Baroului Bihor, în sarcina căreia s-au reţinut infracţiunile concurente de favorizarea făptuitorului, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, (două fapte), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals (trei fapte);
J. G, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile concurente de cumpărare de influenţă, favorizarea făptuitorului și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

1. Inculpata R. F., judecător la Curtea de Apel Oradea, a primit de la J. G. o sumă de bani nedeterminată sub aspectul cuantumului şi alte foloase (păstrăvi, whisky) şi a pretins de la acesta un ceas cu cuc vechi, pentru a-şi exercita influenţa faţă de judecători de la instanţa inferioară în grad, Tribunalul Bihor, astfel încât aceştia să pronunţe hotărâri favorabile unui condamnat, în scopul de a nu executa pedeapsa aplicată. Totodată, în condițiile în care toate mijloacele de apărare legale fuseseră epuizate, judecătoarea R. F. a sfătuit-o pe avocata M. M. D. ce demersuri să întreprindă pentru a-l ajuta pe condamnat să nu execute pedeapsa pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol. Pentru promovarea unei căi extraordinare de atac (contestație în anulare), era absolut necesar ca persoana vătămată să fie convinsă să încheie un înscris fals, cu dată anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, din care să rezulte că s-ar fi împăcat cu inculpatul înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În acest sens, inculpata M. M. D., avocat în cadrul Baroului Bihor, l-a ajutat pe condamnat în felul următor:
– a iniţiat redactarea înscrisului „Act de împăcare” între partea vătămată și condamnat (înscris antedatat, nesemnat de condamnat şi neautentificat);
– a conceput documentul intitulat „Declaraţie de retragere a plângerii penale”, antedatat (ambele scrise de persoana vătămată);
– a iniţiat emiterea unui înscris fals „Adeverinţă”, emis de SC GEOASSET SRL, care conținea date nereale, nedatată şi fără număr de înregistrare.
Toate aceste 3 înscrisuri false au fost ataşate la contestaţia în anulare, care a și fost admisă, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată. Partea vătămată a consimțit să redacteze înscrisurile antedatate în schimbul unor sume de bani promise și oferite de rudele condamnatului și după ce a primit asigurări din partea avocatei că demersurile sale sunt legale.
La data de 9 iunie 2010, preşedintele completului de judecată, judecătorul G. O. a falsificat Încheierea dată în Cameră de consiliu, atestând fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că a dispus preschimbarea termenului de judecată al contestaţiei în anulare (înregistrată cu o zi înainte la Tribunalul Bihor, de avocata M.M. D. în numele condamnatului) din data de „24 septembrie 2010” în data de „16 iunie 2010”, pe motiv că preschimbarea termenului a avut la bază o cerere formulată de către condamnat. În realitate, la dosar nu a existat nicio asemenea cerere de preschimbare a termenului de judecată. În acest fel, inculpatul G. O. şi-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu, aducând atingere gravă interesului general de înfăptuire a justiției și implicit intereselor legitime ale Tribunalului Bihor, afectând grav încrederea justițiabililor în această instituție chemată să aplice legea și să înfăptuiască actul de justiție.
Ca urmare a înscrisurilor false sus menționate, care au fost depuse la dosar de avocata M. M. D. şi a exercitării influenţei inculpatei R. F., la data de 4 martie 2011, completul de judecată format din C. R., V. D. D. și un alt judecător, cu opinia separată a acestui judecător, a admis contestaţiile în anulare formulate de condamnat și de partea vătămată împotriva deciziei din 2 iunie 2010, pe care au anulat-o în totalitate, fixând termen pentru rejudecarea recursului. Cele două judecătoare care au refuzat să participe la deliberări, au apreciat drept probe concludente înscrisurile care erau vădit false, aspecte menționate și în opinia separată a celui de-al treilea judecător.
La termenul din 8 aprilie 2011 s-a rejudecat recursul și s-a decis încetarea procesul penal.

Citeste mai mult  Primirea de către preşedintele României a unei delegații American-Romanian Business Council - AMRO

2. Într-un context separat, inculpatul G. O., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului într-un act juridic intitulat Încheierea din Camera de consiliu din data de 13.01.2014, în condițiile în care şedinţa de judecată nu s-a desfăşurat. În plus, judecătorul G. O. i-a dat dispoziţie unei grefiere să introducă respectivul act juridic fals în sistemul informatic ECRIS al Tribunalului Bihor. Acel act fals a fost folosit de același judecător pentru a motiva o Sentinţă penală.

Concret, din rechizitoriul procurorilor a rezultat următoarea stare de fapt:

1. Printr-o decizie penală din data de 2 iunie 2010, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea unui inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol, hotărâre rămasă definitivă.
Prin urmare, condamnatul a fost încarcerat la data de 4 iunie 2010. Anterior punerii în executare a mandatului, acesta ar fi luat legătura cu M. (fostă P.) M. D., avocat în cadrul Baroului Bihor şi mama prietenei inculpatului, pentru a găsi o modalitate să scape de executarea pedepsei, în condițiile în care fuseseră epuizate toate mijloacele de apărare legale.
De asemenea, inculpatul, încarcerat fiind, i-a cerut cumnatului său, denunţător în cauză, să facă demersurile necesare pentru a-l ajuta să scape de închisoare.
Denunţătorul a luat legătura cu avocata M. M. D. care i-a spus acestuia că, personal, dar şi prin intermediul lui J. G., ar putea interveni la magistraţii din cadrul instanţelor din judeţul Bihor pentru obținerea unei hotărâri favorabile.
În vederea promovării unei căi extraordinare de atac, era absolut necesar ca persoana vătămată să fie convinsă să încheie un înscris fals, cu dată anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, din care să rezulte că s-ar fi împăcat cu inculpatul, înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Totodată, avocata i-a comunicat denunţătorului că va trebui să o convingă pe partea vătămată să încheie un „Act de împăcare” antedatat „27 mai 2010”, respectiv cu o dată anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Pentru aceasta, s-au mobilizat rudele condamnatului, reuşind să strângă suma de 15.000 lei, din cei 30.000 lei, cât se convenise cu persoana vătămată R. F. N., în schimbul căreia au obţinut acordul acesteia de a întocmi un înscris antedatat, din care să rezulte că părţile s-au împăcat anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Înaintea realizării înscrisului fals, persoana vătămată a primit asigurări de la avocata M. M. D. că un astfel de demers este legal, nefiind de natură să atragă răspunderea penală.
Din cauză că „Actul de împăcare” nu a putut fi semnat şi de inculpatul aflat în Penitenciarul Oradea, în pofida eforturilor depuse, M. M. D. a conceput o „Declaraţie”, antedatată „25 mai 2010”, prin care persoana vătămată îşi retrăgea plângerea penală formulată împotriva inculpatului.
După redactarea „Actului de împăcare”, scris de partea vătămată după un model dat de avocata M. M. D., aceasta din urmă a promovat în instanţă o contestaţie în anulare pe motivul că la ultimul termen de recurs, 26 mai 2010, partea vătămată ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa că a intervenit împăcarea părţilor. Pentru aceasta, a folosit o „Adeverinţă” emisă vădit în fals de directorul general al SC GEOASSET SRL, în scopul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, potrivit indicaţiilor primite de la judecătoarea R. F. şi cu sprijinul avocatei M. M.
În cursul demersurilor întreprinse de avocata M. M. D., pentru a obţine înscrisuri de împăcare şi/sau declaraţii de retragere a plângerii de la persoana vătămată, avocata (viitoarea soacră a condamnatului) a fost ajutată de J. G., viitorul naş de cununie.
Avocata M. M. D., personal, dar şi prin intermediul lui J. G., a intervenit la R. F., judecător la Curtea de Apel Oradea, pentru ca aceasta să-şi exercite influenţa faţă de judecători de la instanţa inferioară în grad, Tribunalul Bihor, în sensul admiterii contestaţiei în anulare și în final, la încetarea procesului penal.
Pentru a-şi exercita influenţa asupra magistraţilor Tribunalului Bihor, judecătoarea R. F. a primit de la J. G. o sumă de bani ce nu a putut fi determinată sub aspectul cuantumului şi alte foloase materiale (păstrăvi, whisky). Totodată, judecătoarea R. F., a acceptat promisiunea unui ceas cu cuc vechi, pe care J. G. urma să-l procure prin intermediul condamnatului.
La data de 9 iulie 2010, preşedintele completului de judecată de la Tribunalul Bihor, judecătorul G. O., a dispus preschimbarea termenului de judecată al contestaţiei în anulare formulată de M. M. D. în numele condamnatului, din data de „24 septembrie 2010” în data de „16 iunie 2010”, în cuprinsul Încheierii atestându-se împrejurarea necorespunzătoare adevărului că preschimbarea termenului a avut la bază cererea formulată de cel condamnat.
Prin Încheierea din 16 iunie 2010 a Tribunalului Bihor, completul format din judecătorii G. O.–preşedinte de complet, V. D. și alt judecător, s-a dispus admiterea în principiu a contestaţiilor în anulare (fără ca instanţa să-şi motiveze soluţia), s-a dispus suspendarea executării sentinţei penale şi punerea de îndată în libertate a condamnatului.
Din completul de judecată care a pronunţat Încheierea din 16 iunie 2010 a făcut parte judecătorul G. O., preşedinte de complet, care în urmă cu 2 săptămâni fusese preşedintele completului de recurs care a pronunţat condamnarea aceluiași inculpat la 2 ani şi 8 luni închisoare cu executare, în condițiile în care părțile nu ajunseseră la împăcare.
Ca urmare a înscrisurilor false depuse la dosar de avocata M. M. D., respectiv „Act de împăcare” în copie xerox, „Declaraţia” privind retragerea plângerii prealabile şi „Adeverinţa”, copie xerox semnată „pt.conf.” de avocată, emisă de o societate comercială şi a exercitării influenţei de către judecătoarea R. F., prin Decizia penală din 4 martie 2011, completul de judecată format din C. R., V. D. D. și alt judecător, cu opinia separată a acestuia din urmă, a admis contestaţiile în anulare formulate împotriva deciziei penale din 2.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care au anulat-o în totalitate, fixând termen pentru rejudecarea recursului pentru data de 08.04.2011.
Judecătoarele C. R. si V. D. au desconsiderat toate argumentele expuse de cel de-al treilea judecător în opinia separată şi au apreciat ca probe concludente înscrisurile vădit false care au însoțit contestațiile în anulare.
Prin decizia penală din 08.04.2011 s-a încetat procesul penal ca urmare a faptului că s-a constatat împăcarea părţilor.

Citeste mai mult  Plângere împotriva soluţiei procurorului. Noțiunea de ”persoană care are interes”

2. Prin rechizitoriul din 27 februarie 2006, într-un dosar al DNA – Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpaţi, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni economice.
La finalizarea cercetării judecătoreşti, unul din inculpați a fost condamnat la 7 ani închisoare cu executare, fiind arestat la data de 25.04.2013 şi depus în Penitenciarul Oradea la data de 29.04.2013.
La scurt timp, condamnatul a solicitat instanţei de judecată deducerea, din pedeapsa pe care o avea de executat, a perioadelor cât a fost reţinut şi arestat preventiv în două cauze penale, respectiv de la 10.08.1999 până la 23.12.1999 şi de la 10.01.2006 până la 17.01.2006
Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Bihor, sistemul ECRIS desemnându-l pe judecătorul G. O. să soluţioneze cauza.
La data de 17 decembrie 2013, judecătorul G. O. a admis contestaţia la executare şi a dispus deducerea, din pedeapsa aplicată condamnatului, „perioada executată de la data de 10.08.1999 la 23.12.1999.”, fără să se pronunţe cu privire la perioada de la 10.01.2006 la 17.01.2006.
La data de 10 ianuarie 2014, judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări penale al Tribunalului Bihor, a sesizat omisiunea comisă de judecătorul G. O. şi a solicitat Secţiei penale a Tribunalului Bihor clarificări, în cadrul unei contestații la executare, privind lămurirea de dispozitiv.
Fiindu-i descoperită omisiunea din sentinţa penală din data de 17 decembrie 2013, pentru a acredita ideea că a fost doar o simplă ”eroare materială”, iar nu eroare de judecată din partea sa, judecătorul G. O. a întocmit un act intitulat „Încheierea din Camera de consiliu” din data de 13 ianuarie 2014, adăugând la perioada dedusă 10.08.1999–23.12.1999, perioada „10.01.2006 la 17.01.2006”.
Din actele de urmărire penală, s-a stabilit că, la data de 13 ianuarie 2014, când judecătorul G. O. ar fi ţinut şi prezidat şedinţa de judecată din Cameră de consiliu, acesta nu s-a aflat la serviciu, fiind plecat la Bucureşti. Prin urmare actul intitulat „Încheierea din Camera de consiliu din 13 ianuarie 2014”, atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, fiind un act fals. În plus, judecătorul G. O., i-a dat dispoziţie prin telefon, unei grefiere, să introducă în sistemul informatic ECRIS al Tribunalului Bihor, Încheierea din Cameră de consiliu din data de 13.01.2014.
În baza acestei Încheieri din 13 ianuarie 2014, la data de 23 ianuarie 2014, judecătorul G. O. a respins sesizarea Biroului Executări penale din cadrul Tribunalului Bihor privind lămurirea de dispozitiv.
Magistrații Tribunalului Bihor nu au ținut seama de Încheierea din data de 13 ianuarie 2014 emisă de judecătorul G. O., întrucât la data respectivă acesta nu s-a aflat la serviciu, încheierea fiind emisă în fals, astfel că au emis mandatul de executare făcând abstracție de această încheiere de ședință, după care au promovat o nouă contestație la executare, care a fost admisă la 3 martie 2014, hotărâre rămasă definitivă. Aşadar, din cauza faptei de fals a judecătorul G. O., s-a recurs la iniţierea, de către Biroul de Executări Penale, a unei noi proceduri judiciare menită a remedia situația condamnatului.

Citeste mai mult  CSM ref propunerile legislative de modificare şi completare a NCP și NCPP

În prezenta cauză, procurorii au dispus renunţarea la urmărire penală faţă de R. F. N. şi faţă de M. G. A., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prezentul dosar a fost trimis spre judecare la Curtea de Apel Cluj.

În cauză procurorii au beneficiat de sprijinul de specialitate al SRI – Direcția Județeană de Informații Bihor.

Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă spre judecare, situaţie care nu poate să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie

Sursa: comunicat DNA

Cuvinte cheie: > >