Pe perioada cât subzistă suspendarea executării actului administrativ acordată de instanța de judecată în condițiile Legii nr. 554/2004, se datorează dobândă (în ipoteza constatării legalităţii titlului de creanţă).
”Legea nr. 554/2004 recunoaşte măsuri de protecţie provizorie a persoanei pretins vătămate prin emiterea unui act administrativ unilateral, atât în faza recursului administrativ sau graţios (art. 14) cât şi după momentul sesizării instanţei de judecată (art. 15). Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea organelor competente se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură ce se recomanda a fi luată de autoritatea jurisdicționala – conform Recomandare nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, executarea deciziilor administrative trebuind să țină cont de drepturile și de interesele persoanelor particulare.
Soluţia pe care o poate da instanţa, în ipoteza admiterii cererii, este una singură: suspendarea executării actului atacat până la pronunţarea instanţei de fond (art. 14 alin. 1 teza I), respectiv până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare (art. 15 alin. 1 teza a II-a).
Prin sentinţa recurată în prezentul dosar s-a reţinut faptul că „instituţia suspendării nici nu şi-ar putea atinge scopul, dacă se admite că pe perioada de suspendare, deşi se suspendă plata debitului, acesta poate să producă dobândă în sarcina persoanei în favoarea căreia a fost creată instituţia suspendării, respectiv a debitorilor”.
Acest raţionament juridic nu poate fi acceptat de către Înalta Curte, regimul accesoriilor pe perioada suspendării executării actului administrativ contestat, în cazul suspendării acordate de instanța de judecată în condițiile Legii nr. 554/2004 impunând că, pe perioada cât subzistă suspendarea, se datorează dobândă (în ipoteza constatării legalităţii titlului de creanţă).
Corect se susţine de către pârât că dobânzile reprezintă un accesoriu al creanţei principale iar perceperea acestora depinde doar de existenta creanţei principale, că prin suspendarea executării titlului nu se anulează debitul principal ci doar se suspendă temporar de la executare, dobânda reprezentând sancţiunea pecuniară pentru neplata în termen, sancţiune care nu este condiţionată/ influenţată de măsurile de executare, ci doar de momentul stingerii creanţei.
După împlinirea termenului legal de 30 de zile pentru plată – art. 42, 47 din OUG 66/2011, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are dreptul să treacă la executarea silită a debitului şi să perceapă dobânzi până la plata efectivă. Este vorba despre o operaţiune strict contabilă şi anume calcularea de către organul de executare a cuantumului exact al dobânzilor, penalităţilor, majorărilor etc., luând în considerare nivelul prevăzut în titlul executoriu şi întinderea în timp a acestor accesorii. Aşadar, organul de executare nu stabileşte noi creanţe principale sau accesorii, ci doar le actualizează pe baza titlului executoriu deja existent.
Prezenta cauză priveşte dobânzile calculate de organul fiscal pentru neachitarea la termenul stabilit de lege a obligaţiilor principale datorate. Or, o asemenea situaţie nu influenţează calculul accesoriu dacă se au în vedere prevederile potrivit căruia pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi. Eventualele suspendări, pe cale judiciară, ale titlului principal de creanţă nu au, aşadar, vreo repercusiune asupra dobânzilor, dacă se constată legalitatea acestuia.” (ÎCCJ, Secția de Contencios Administrativ și fiscal, Decizia nr. 2950 din 24 septembrie 2018, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: act administrativ > Legea nr. 554/2004 > suspendare executare
