Group 1

Dovada contractului de împrumut. Imposibilitatea morală de întocmire a unui înscris

17 aprilie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

”Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2158 Cod civil ce reglementează contractul de împrumut, aceasta susținând că a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 4000 de lei, neputând prezenta însă un înscris constatator al convenției încheiate cu cea din urmă în acest sens.

Instanța observă că potrivit art. 2158 alin. 1 Cod civil, împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.

Dovada unui act juridic, respectiv al unui contract de împrumut, în cazul în care valoarea sumei împrumutate depășește suma de 250 de lei, nu se poate face, potrivit dispozițiilor art.309 alin. 2 Cod civil, cu martori. O condiție de forma este cerută și de dispozițiile art.275 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa „bun și aprobat pentru…”, cu arătarea în litere a sumei sau a cantității datorate.

Citeste mai mult  Partaj bunuri comune. Masa partajabilă

Această regulă comportă însă și excepții, una dintre aceasta fiind situația în care partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic, excepție prevăzută de art. 309 alin. 4 pct. 1 Cod procedură civilă.

În lipsa unui înscris care sa probeze contractul de împrumut, instanța a apreciat, la termenul din data de 22.06.2016, ca reale susținerile reclamantei referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a unei dovezi scrise, date fiind relațiile de prietenie dintre părți, astfel cum rezultau din înscrisuri, motiv pentru care a încuviințat administrarea probei testimoniale.

Relația strânsă dintre părțile litigante rezultă cu evidență din conversațiile purtate între acestea, dovedite prin înscrisuri, a cărora autenticitate nu a fost contestată de pârâtă, atât reclamanta, cât și pârâta manifestându-și afecțiunea reciprocă prin diverse declarații, respectiv „Te iubesc! Ești minunea din viața mea”, „Te iubesc și eu” (f. 102). Tot astfel, instanța observă, din cuprinsul acelorași conversații, că părțile își relatau aspecte ce depășeau sfera profesională a unei relații psiholog-pacient și care intrau în sfera vieții private ( pârâta împărtășindu-i reclamantei „Mi-am cumpărat prima lenjerie intimă de la Victoria s Secret” f. 104), împrejurare ce formează convingerea instanței în sensul existenței unei relații strânse de prietenie între părți, incompatibile cu solicitarea de a încheia un înscris constatator al împrumutului acordat.

Din probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială, rezultă că pârâta a primit cu titlu de împrumut suma de 4000 de lei, dovedindu-se, așadar, inclusiv remiterea sumei de bani către pârâtă. Instanța are în vedere declarația martorei CV audiată în cauză, ce a precizat sub prestare de jurământ, că a fost prezentă când „reclamanta i-a înmânat pârâtei, în martie 2015, suma de 4000 de lei, pârâta promițându-i că în maxim o lună îi va restitui banii”, precum și înseși susținerile pârâtei din cuprinsul conversațiilor purtate cu reclamanta, în care la solicitarea reclamantei din data de 21.12.2015 de a se gândi cum îi poate restitui suma împrumutată, aceasta a replicat „Până pe 15 ianuarie îi aveți pe Western Union” (f. 23), „Voi face absolut tot posibilul să mă țin de cuvânt și până pe 15 să vă returnez bănuții” (f. 26).

Citeste mai mult  Ipoteca asupra chiriei unui imobil. Notare vs intabulare în cartea funciară

Astfel, reținând ca dovedite susținerile reclamantei în sensul acordării unui împrumut pârâtei în cuantum de 4000 de lei, cea din urmă nedovedind o situație de fapt contrară, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a debitoarei, care nu și-a respectat obligația de a restitui împrumutul până la data de 15.01.2016 (dată convenită de părți conform conversației de la fila 29), motiv pentru care, în baza art. 2164 alin. 1 Cod civil, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4000 de lei, reprezentând contravaloarea împrumutului acordat și nerestituit.” (Judecătoria Constanța, Sentința civilă 11204/5 octombrie 2016, definitivă prin neapelare, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >