Group 1

Dovada încheierii contractului de împrumut. Înscris pe suport informatic vs. înscris în formă electronică

2 martie 2018 Drept Civil Jurisprudenta

În situația în care contractul de împrumut este constatat printr-un înscris pe suport informatic, faptul că înscrisul nu a fost semnat electronic de nici una dintre părți nu afectează forța probantă a acestuia, având în vedere că art. 282-284 C.proc.civ. nu condiționează forța probantă a înscrisului pe suport informatic de folosirea semnăturii electronice.

”Prin cererea de chemare în judecată, O_a solicitat obligarea pârâtului C_ C_ la restituirea împrumutului acordat la data de 30.05.2016, la plata comisionului de administrare în valoare de 168,4 lei și a dobânzii penalizatoare prevăzute în contract de 1,5% pe zi, calculate începând cu data de 29.06.2016.

Prima instanță a respins cererea O_, apreciind că reclamanta nu a probat încheierea contractului de împrumut cu pârâtul și nici virarea sumei pe care susține că i-a împrumutat-o pârâtului în contul acestuia, având în vedere că nu a depus dovada cererii de creditare și un certificat de semnătură electronică privind debitorul și nici dovada tragerii creditului de către pârât. (..)

Apelanta – reclamantă a criticat sentința pentru motive de netemeinicie(…)

Astfel cum a susținut apelanta – reclamanta, etapele procedurii de însușire a contractului de către intimat rezultă din documentul intitulat „Procedura de obținere a unui împrumut O_ C_”, prezentat primei instanțe (f. 7, dosar JS4). Potrivit acesteia, clientul este cel care solicită acordarea împrumutului, accesând o anumită pagină de Internet și completând un formular pus la dispoziție de către împrumutător, în care indică între altele, contul în care solicită primirea sumei de bani, adresa de poștă electronică și numărul de telefon mobil. După comunicarea informațiilor solicitate, clientului „îi este prezentat contractul electronic în format.pdf”, iar acesta îl acceptă prin introducerea în formular a unui cod primit prin SMS și prin apăsarea butonului „semnează”.

Citeste mai mult  Proprietatea periodică. Note din doctrină

Un contract de credit încheiat în această modalitate este un contract încheiat la distanță, căruia i se aplică dispozițiile OG nr. 85/2004.

Prin depunerea înscrisului constatator al contractului de credit, apelanta – reclamantă a probat existența raportului juridic încheiat la distanță cu intimatul – pârât. Acest contract îi este opozabil intimatului, chiar dacă nu a fost semnat de acesta, în condițiile art. 282 – 284 C.proc.civ., înscrisul constatator al contractului de împrumut fiind un înscris pe suport informatic, ce poate fi accesat din contul de utilizator al intimatului, deschis pe pagina de Internet a apelantei. Această calificare a instrumentului probator este impusă de faptul că înscrisul a fost generat și păstrat în mediul online, pe pagina de Internet a apelantei.

Faptul că apelanta a imprimat contractul de împrumut pe suport de hârtie pentru a-și putea susține acțiunea nu este de natură să modifice natura juridică a acestui înscris. Înscrisul anexat cererii de chemare în judecată este un document care reproduce aceste date și constituie instrumentul probator al actului juridic încheiat de părțile litigante – contract de împrumut încheiat la distanță.

În conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. 1 C.porc.civ., forța probantă a documentului care reproduce datele unui act juridic redate pe un suport informatic se apreciază după cum acesta este sau nu inteligibil și după cum acesta prezintă sau nu garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei de la care emană.

Citeste mai mult  ICCJ: A lucra în timpul suspendării contractului individual de muncă reprezintă tot o formă a muncii „la negru”

În conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. 2 C.proc.civ., la aprecierea calității documentului, instanța trebuie să țină cont de circumstanțele în care datele au fost înscrise și de documentul care le-a reprodus.

În cauză, forța probantă a înscrisului constatator al contractului de credit, este determinată de împrejurarea că a fost generat pe pagina de Internet a apelantei, care are calitatea de profesionist ce desfășoară activități acordarea de credite de consum, că acesta putea fi generat și completat numai după comunicarea de către intimat a datelor cu caracter personal și a informațiilor de contact (adresă de poștă electronică și număr de telefon) solicitate de apelantă prin formularul pus la dispoziția clienților pa pagina sa de Internet și numai după parcurgerea etapelor pentru accesarea creditului, astfel cum sunt acestea prezentate în documentul intitulat „Procedura de obținere a unui împrumut O_C_”.

Aceste împrejurări de fapt constituie, în opinia tribunalului, garanții serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului înscrisului, a faptului că acesta emană de la apelantă și a împrejurării că acesta a fost cunoscut și acceptat de către intimatul – pârât.

Considerentele primei instanțe referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001 sunt eronate și urmează a fi înlăturate. Contractul de împrumut ce constituie cauza juridică a litigiului este constatat printr-un înscris pe suport informatic, ce nu a fost însă semnat electronic de nici una dintre părți, nici măcar de către apelantă. Acest fapt determină inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, însă nu afectează forța probantă a înscrisului pe suport informatic, având în vedere că art. 282 – 284 C.proc.civ. nu condiționează forța probantă a înscrisului pe suport informatic de folosirea semnăturii electronice.

Citeste mai mult  ÎCCJ: Indemnizația de șomaj poate fi cumulată cu indemnizația de ședință de către consilierii locali

În plus, contrar celor reținute de prima instanță, intimatul – pârâtul a luat cunoștință de termenii contractului de împrumut în format .pdf, respectiv pe suport informatic, iar nu pe suport de hârtie. De asemenea, sunt greșite considerentele primei instanțe bazate pe dispozițiile art. 283 teza finală C.proc.civ., având în vedere că, în speță, înscrisul pe suport informatic nu a fost invocat de apelanta – pârâtă într-un raport juridic cu un terț, ci chiar împotriva unei persoane ce are calitatea de parte în actul juridic constatat printr-un înscris pe suport informatic.

În raport cu aceste considerente, tribunalul apreciază că apelanta – reclamantă a probat încheierea contractului de împrumut și acceptarea clauzelor sale de către intimatul – pârât. De asemenea, prin depunerea ordinului de plată și a extrasului de cont ce atestă executarea ordinului de plată, apelanta – reclamantă a făcut proba remiterii sumei de bani împrumutatului prin virarea sumei de bani în contul bancar indicat de acest.” (Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, Decizia nr. 230 din 23 ianuarie 2018, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > >