Dreptul inculpatului de a reveni asupra acordului de recunoaștere a vinovăției

23 februarie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

Împrejurarea că în faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că a fost în eroare la data la care a semnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu procurorul de caz şi nu este de acord cu pedeapsa consemnată în cuprinsul acestuia şi modalitatea de executare a acesteia, nu poate constitui temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat.

„Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea constată că în mod nelegal prima instanţă a dispus respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de procurorul de caz cu inculpatul D. D., deoarece soluţia pronunţată nu se regăseşte în dispoziţiile art.485 Cod pr.penală.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor art.485 alin.1 lit.b Cod pr.penală, instanţa investită cu soluţionarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, dispune respingerea acestuia şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.480-482 Cod pr.penală, cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Citeste mai mult  Hotărâre care să țină loc de contract. Analiza caracterului nejustificat al refuzului încheierii actului

***Acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Posibilitatea retragerii în faţa instanţei de către inculpat a consimţământului exprimat în faţa procurorului***

Împrejurarea că în faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că a fost în eroare la data la care a semnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu procurorul de caz şi nu este de acord cu pedeapsa consemnată în cuprinsul acestuia şi modalitatea de executare a acesteia, nu poate constitui temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat, întrucât această soluţie nu are corespondent în dispoziţiile legale sus-menţionate.

Pe de altă parte, Curtea constată că atât în faţa instanţei de fond, cât şi la instanţa de apel inculpatul nu a făcut dovada şi nu a susţinut existenţa vreunui viciu de consimţământ, din cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procurorul de caz şi inculpatul D.D. la data de 26 martie 2015, rezultând suficiente garanţii că inculpatul are cunoştinţă de fapta de care este acuzat şi de consecinţele acestui acord, fiind precizat în mod expres prin acordul încheiat care este încadrarea juridică a faptei, care este cuantumul pedepsei şi modalitatea în care aceasta urmează a fi executată.

Citeste mai mult  CCR: Conflict între DNA și Guvern generat de anchetarea legalității și oportunității OUG nr. 13

***Acord de recunoaștere a vinovăției. Omisiunea interzicerii dreptului de a conduce cu titlu de pedeapsă complementară***

De asemenea, una din modalităţile în care legiuitorul a înţeles să garanteze respectarea acestor drepturi cu ocazia încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, a fost aceea de a stabili asistenţa juridică obligatorie în aceste situaţii, chiar şi pentru infracţiunile în care asistenţa juridică nu este obligatorie.

Constatând că acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procurorul de caz şi inculpatul D.D. îndeplineşte condiţiile de fond şi formă, fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art.480-482 Cod pr.penală, Curtea în temeiul dispoziţiilor art.421 alin.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, va desfiinţa sentinţa şi rejudecând, în baza art. 485 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală va admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei.” (Curtea de Apel Craiova, Decizia penală nr. 1688/2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >