Editarea unei lucrări reprezentând un plagiat. Răspunderea editurii

26 februarie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

Fapta de editare a unei lucrări contrafăcute, total sau parţial, are caracter ilicit, cât timp se produce prin încălcarea normelor dreptului obiectiv, respectiv prin încălcarea prerogativelor dreptului de autor reglementate de Legea nr. 8/1996, ceea ce determină antrenarea răspunderii civile delictuale a editurii pentru fapta proprie.

Ca regulă, răspunderea pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală este angajată pentru culpa cea mai uşoară (culpa levissima), aşadar, indiferent de gravitatea vinovăţiei. Răspunderea nu poate fi antrenată independent de vinovăţia autorului faptei ilicite, deoarece sunt aplicabile, în absenţa unei prevederi legale contrare, cerinţele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, inclusiv în privinţa împrejurărilor care înlătură vinovăţia.

În acest context, nu poate fi ignorat faptul că societatea care încheie, în mod obişnuit, contracte de editare cu autorii, are calitatea de profesionist, care trebuie să acţioneze cu diligența cerută acestui statut şi să facă verificări, înainte de folosirea operei, în legătură cu calitatea de autor a acesteia și, cum contractul de editare implică, de regulă, cesiunea drepturilor patrimoniale asupra operei, aceasta presupune ca editorul să se asigure că va putea folosi opera, fără prejudicierea drepturilor unei terţe persoane. În mod evident, demersurile care se pot pretinde editorului nu depăşesc sfera diligenței obişnuite cerute oricărui profesionist şi a limitelor rezonabile în care s-ar putea identifica lipsa de originalitate a unei opere.

Citeste mai mult  Separarea funcţiilor judiciare, incompatibilitatea şi regimul nulităţilor în procesul penal

Astfel, nu se poate reţine existenţa unei împrejurări asimilate forței majore, care să înlăture vinovăția editurii și nici a unei erori de fapt scuzabile, în situația în care aceeași editură s-a ocupat, anterior, de editarea lucrării plagiate (aflându-se chiar în posesia manuscrisului operei originale), motiv pentru care trebuia să procedeze la verificări referitoare la conţinutul comparativ al lucrărilor. De asemenea inserarea pe verso-ul coperţii a menţiunii potrivit căreia „răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revin exclusiv autorului” nu este de natură a înlătura răspunderea editurii, întrucât acest fapt priveşte exclusiv raporturile contractuale dintre aceasta și autorul lucrării contrafăcute. (ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1067 din 28 martie 2014, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >