Efectele necomunicării actului administrativ fiscal

Conform art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contract de asigurare, declaraţii privind obligaţiile faţă de fond, alin. 1 al aceluiaşi articol prevăzând obligaţia acestora de a vira contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate. Dacă  persoanele fizice  nu-şi îndeplinesc obligaţiile menţionate anterior,  Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate poate proceda la emiterea deciziilor de impunere pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Obligaţia plăţii contribuţiei se naşte la termenele prevăzute de lege, iar nu la data comunicării titlului de creanţă, iar singurul efect recunoscut de lege necomunicării actului administrativ este, potrivit art. 45 din Codul de procedură fiscală, inopozabilitatea lui. Altfel spus, actul administrativ necomunicat în formele prescrise, nu produce efecte juridice împotriva destinatarului actului administrativ. Lipsa de comunicare a acestui act administrativ nu este de natură a afecta validitatea lui, astfel că nu poate fi anulat pentru acest motiv.

De asemenea, Curtea a reţinut că pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată se datorează de către debitor, conform art. 119 din OG nr.  92/2003, dobânzi şi penalităţi de întârziere ce încep să curgă după data scadenţei obligaţiei principale. Existenţa şi întinderea obligaţiilor accesorii nu este afectată de necomunicarea actului administrativ ce le constată sau a actului administrativ ce constată obligaţia fiscală principală, ci numai de existenţa obligaţiei principale şi momentul stingerii acesteia prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege. A raţiona invers ar releva confuzia între executabilitatea actului şi scadenţa obligaţiei ce o constată (stabileşte), raportul de accesorietate funcţionând, aşa cum s-a arătat, între obligaţia fiscală principală, pe de o parte, şi dobânzile şi penalităţile de întârziere, şi nu între actele administrativ fiscale prin care se constată sau se stabilesc, atunci când sunt acte distincte. (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia 310/21 ianuarie 2013, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > > > >