Efectele protocoalelor încheiate de Ministerul Public cu SRI prin prisma deciziei CCR nr. 26/2019

20 iunie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Punerea la dispoziţie a suportului tehnic de către SRI nu este echivalentul efectuării unor acte de urmărire penală. 

Simpla menţionare în cuprinsul mandatelor de interceptare şi a încheierilor de încuviinţare a interceptărilor emise a faptului că mandatele vor fi puse în executare de SRI nu are semnificaţia că aceste acte sunt lovite de nulitate în condiţiile în care SRI nu a pus în executare aceste mandate, ci doar a pus la dispoziţie suportul tehnic. 

Extras in considerentele hotărârii Curții de Apel Suceava:

”În ceea ce priveşte efectul deciziei Curţii Constituţionale a României nr.26/16.01.2019, publicată în Monitorul Oficial nr.193 din 12.03.2019, după ce s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de-o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații a Protocolului nr.00750 din 4 februarie 2009 s-a precizat că Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, precum și Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și unitățile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, și vor dispune măsurile legale corespunzătoare. 

În prezenta cauză, judecătorii de cameră preliminară au făcut verificări solicitând informaţii de la Tribunalul Botoşani, Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Botoşani cu privire la actele efectuate în cauză de SRI în cursul urmării penale şi la încheierea unor protocoale între Tribunalul Botoşani şi SRI.
Din adresele nr.540/A/2019 din 07.03.2019 a Tribunalului Botoşani (f.99) şi nr. NS93061 din 15.03.2019 emisă de Serviciul Român de Informaţii (f.114) rezultă că nu s-a încheiat un protocol între SRI şi Tribunalul Botoşani şi că conţinutul protocolului din anul 2009 nu a fost prelucrat cu judecătorii secţiei penale a Tribunalului Botoşani.
Totodată, din adresa nr.258/III/13 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Botoşani (106-107) rezultă că la punerea în executare a mandatelor de interceptare emise în prezenta cauză SRI a pus la dispoziţie doar suportul tehnic (echipamentul) pentru punerea în executare a mandatelor de interceptare, lucrătorii SRI neintervenind în niciun fel în activitatea de înregistrare şi redare a conversațiilor interceptate.

Citeste mai mult  Anulare proces verbal de control emis de ITM. Problema obligativității încheierii contractului individual de muncă

Judecătorii de cameră preliminară reţin că însăşi Curtea Constituţională a României a arătat că punerea la dispoziţie a suportului tehnic de către SRI nu este echivalentul efectuării unor acte de urmărire penală. 

Astfel, în par.155 din Decizia CCR nr.26/16.01.2019 se prevede că „ Art.3 lit.g) din protocol prevede că „Obiectivele cooperării sunt: […] g) constituirea de echipe operative comune care să acționeze în baza unor planuri de acțiune pentru exercitarea competențelor specifice ale părților, în vederea documentării faptelor prevăzute la art.2”. Potrivit art. 201 alin.1 din Codul de procedură penală din 1968, în vigoare la data încheierii protocolului, urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală, iar, conform alin.2 lit.b) al aceluiași text, organele de cercetare speciale sunt organe de cercetare penală. Or, potrivit art.13 din Legea nr.14/1992, „Organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală”, iar, potrivit art.12 alin.2 din aceeași lege, „la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informații pot acorda sprijin la realizarea unor activități de cercetare penală pentru infracțiuni privind siguranța națională”. Din cele de mai sus rezultă că, la data încheierii protocolului de cooperare analizat, Serviciul Român de Informații nu avea atribuții de cercetare penală (a se vedea și Decizia nr.51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.190 din 14 martie 2016, paragraful 37) și, prin urmare, nu avea calitatea de organ de cercetare penală, activitatea sa mărginindu-se la asigurarea unui sprijin tehnic „la realizarea unor activități de cercetare penală pentru infracțiuni privind siguranța națională” (a se vedea mutatis mutandis și Decizia nr.734 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.352 din 23 aprilie 2018, paragrafele 17—18). În consecință, sprijinul/suportul/concursul tehnic nu poate fi echivalat cu o activitate de cercetare penală, specifică organelor de urmărire penală. De aceea, indiferent de faptul că sprijinul tehnic, acordat în temeiul Legii nr.14/1992, a vizat perioada de activitate a Codului de procedură penală din 1968 sau a noului Cod de procedură penală, Curtea reține că acest sprijin nu putea fi valorizat ca o activitate de cercetare penală.”.

Citeste mai mult  Afirmații calomnioase. Proba prejudiciului moral

Aşadar, raportat la cele menţionate anterior nu se poate reţine că în cauză au fost constituite echipe operative mixte din care să facă parte şi lucrători SRI şi că s-au efectuat acte de urmărire penală de către alte organele ale statului care nu au statutul de organe de urmărire penală.

Totodată, judecătorii de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar reţin că în mod corect în cauză nu au fost emise de către procuror ordonanţe prin care să se delege competenţa punere în executare a mandatelor de interceptare către lucrătorii SRI în condiţiile în care delegarea este permisă pentru îndeplinirea unui act de urmărire penală iar în cauză SRI nu are atribuţii în acest sens. Din contră în ipoteza în care ar exista aceste ordonanţe ar exista o nelegalitate a urmării penale în condiţiile în care delegarea ar fi făcută către persoane care nu au calitatea de organe de urmărire penală.

Simpla menţionare în cuprinsul mandatelor de interceptare şi a încheierilor de încuviinţare a interceptărilor emise în cauză a faptului că mandatele vor fi puse în executare de SRI, menţiune care, de altfel, nu era obligatorie, nu are semnificaţia că aceste acte sunt lovite de nulitate în condiţiile în care SRI nu a pus în executare aceste mandate, ci doar a pus la dispoziţie suportul tehnic. 

Citeste mai mult  ICCJ. Acţiune în constatarea rezilierii contractului de închiriere. Efecte asupra obligaţiei de plată a chiriei

În consecinţă, faţă de cele aspectele analizate anterior, având în vedere rezultatul verificărilor efectuate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile obligatorii din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019, având în vedere că în cauză nu există indicii că judecătorul care a emis încheierile de încuviinţare a interceptărilor în cauză şi a emis mandatele a lucrat în baza vrunui protocol încheiat cu SRI, angajaţii SRI nu au efectuat acte de urmărire penală în sensul avut în vedere de instanţa constituţională, judecătorii de cameră preliminară constată că nu se impune constatarea nulităţii interceptărilor efectuate în cauză, cu consecinţa excluderii lor. ” (Curtea de Apel Suceava, Încheierea de cameră preliminară nr. 15 din 19 martie 2019, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > > > > >