”In ceea ce priveste sustinerile contestatorului potrivit carora in prezenta cauza ar fi aplicabile prevederile Legii nr. 144/2012 prin care se abroga art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, instanta retine ca nu sunt aplicabile prevederile art. 15 din Constitutia României referitoare la retroactivitatea legii contraventionale mai favorabile intrucat obiectul executarii silite il constituie creanta constând in tariful de despagubire, creanta care nu este sanctiune contraventionala, astfel ca retroactivitatea legii contraventionale mai favorabile nu este aplicabila in speta de fata.
In considerentele Deciziei nr. 57/2012, Curtea Constitutionala a constatat posibilitatea cumularii raspunderii contraventionale cu raspunderea civila delictuala si, subsecvent, impunerea achitarii concomitente a unei amenzi contraventionale si a unui tarif de despagubire. Cumulul se justifica prin diferenta esentiala dintre fundamentele fiecarui tip de raspundere.
Astfel, daca in cazul raspunderii contraventionale se urmareste sanctionarea unei conduite ilicite, prin stabilirea raspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, in speta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale. Curtea a retinut ca utilizatorul a savârsit o fapta ilicita (folosirea drumului national fara rovinieta), prin care a cauzat un prejudiciu retelei de drumuri nationale prin uzarea si degradarea acestora si, totodata, exista un raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al actiunii de folosire a drumurilor nationale fara plata rovinietei. Prin urmare, stabilirea tarifului de despagubire este întemeiata pe dreptul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita savârsita de utilizator.
Prin urmare, tariful de despagubire nu constituie o sanctiune contraventionala complementara, ci estimarea legala a unui prejudiciu, care este fundamentul unei raspunderi civile delictuale.
In considerarea celor expuse se retine ca tariful de despagubire nu are un caracter contraventional, ci este o obligatie de natura civila, materiala, astfel ca abrogarea art. 8 alin. (3) al O.G. nr. 15/2002 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 nu produce efecte retroactiv, nefiind vorba de o prevedere legala contraventionala, ci se aplica doar pentru viitor.
Mai mult decât atât, daca aceasta Lege nr. 144/2012 s-ar fi aplicat pentru toate tarifele de despagubire, adica daca legea s-ar fi aplicat retroactiv, atunci nu s-ar mai justifica precizarile legiuitorului din art. II al aceleiasi legi, potrivit carora «tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza”.
Astfel, potrivit acestei prevederi legale, se anuleaza doar tarifele de despagubire care au fost contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a legii, rezultând ca celelalte tarife de despagubire aplicate isi mentin valabilitatea.
(…)Sustinerea referitoare la prescriptia dreptului de executare a sanctiunii amenzii contraventionale nu subzista intrucat dispozitiile art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, se refera strict la executarea sanctiunii amenzii contraventionale, si nu la o sanctiune civila aplicata pe o lege speciala-tariful de despagubire. (Judecătoria Constanța, Sentința civilă nr. 4065/8 aprilie 2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: CNADNR > contestatie la executare > executare silita > raspundere civila delictuala > sanctiune contraventionala