Exista diferente de efecte juridice intre cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate?

26 mai 2014 Drept Penal

Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o (art. 15 alin. 1 NCP). Din definitia infractiunii, rezulta ca cele trei trasaturi esentiale ale acesteia sunt: tipicitatea (prevederea in legea penala), antijuridicitatea (fapta sa fie nejustificata, ilicita) si imputabilitatea (fapta sa fie imputabila).

Potrivit art. 18 alin. (1) NCP, o fapta prevazuta de legea penala nu constituie infractiune, daca exista vreauna dintre cauzele justificative prevazute de lege reglementate in art. 19-22 NCP, respectiv legitima aparare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii, consimtamantul persoanei vatamate.

Pe langa aceste cauze justificative generale, exista si unele cauze justificative speciale (a se vedea, spre exemplu, art. 201 alin. 6 NCP, art. 203 alin. 2 NCP etc.)

Cauzele justificative inlatura numai caracterul antijuridic (nejustificat) al faptei prevazute de legea penala, iar nu vinovatia sub forma imputabilitatii faptei. [1]

  • Existenta unei cauze justificative produce efecte cu privire la fapta (in rem), fiind inlaturat caracterul penal al acesteia; deoarece efectele cauzelor justificative opreaza in rem, acestea se vor rasfrange atat asupra autorului (coautorilor) cat şi asupra participanţilor (instigatori, complici).
  • In situatia in care se constata existenta unei cauze justificative, organele de urmarire penala, ca urmare a retinerii unui impediment la punerea in miscare sau la exercitarea actiunii penale, dispun clasarea, iar instanta de judecata dispune achitarea.
  • Retinerea unei cauze justificative inlatura posibilitatea aplicarii unei pedepse, masuri educative, masuri de siguranta
  • Incidenta unei cauze justificative impiedica  angajarea raspunderii civile delictuale.
Citeste mai mult  Caracterul admisibil al cererii privind constatarea reabilitării de drept

In NCP, vinovatia, ca trasatura generala a infractiunii, a fost denumita imputabilitate, regasindu-se in cea de-a treia trasatura esentiala a infractiunii, fiind distinsa de vinovatia-element constitutiv al infractiunii.

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca a fost comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate (art. 23 alin. 1 NCP). Noul Cod a prevazut in art. 24-31 cauzele generale care inlatura trasatura esentiala a imputabilitatii. Sunt cauze generale de neimputabilitate: constrangerea fizica, constrangerea morala, excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicatia, eroarea si cazul fortuit. Exista insa si cauze speciale de neimputabilitate (a se vedea, spre exemplu, art. 290 alin. 2 NCP)

    • Spre deosebire de cauzele justificative, cauzele de neimputabilitate sunt cauze personale, de efectul lor urmand a beneficia doar persoana care a actionat sub imperiul lor. Efectele acestora nu se extind asupra participantilor care, in masura in care nu beneficiaza ei insisi de o cauza justificativa sau de neimputabilitate, vor raspunde pentru fapta savarsita cu intentie, in conditiile participatiei improprii (art. 52 alin. 3 NCP), exceptie facand numai cazul fortuit, ce constituie singura cauza de neimputabilitate care produce efecte in rem (art. 23 alin. 2 NCP)
    • Inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite sub imperiul unei cauze de neimputabilitate determina imposibilitatea aplicarii unei pedepse, masuri educative, insa este posibila aplicarea unor masuri de siguranta.
    • Asemanator situatiei in care se constata existenta unei cauze justificative, si atunci cand se retine o cauza de neimputabilitate, organele de urmarire penala, trebuie sa dispuna clasarea, iar instanta de judecata dispune achitarea.
    • In ceea ce priveste raspunderea civila delictuala, aceasta poate fi sau nu antrenata in functie de cauza de neimputabilitate constatata (spre exemplu, in situatia in care se retin cauze de neimputabilitate precum constrangere fizica sau morala, caz fortuit, raspunderea civila nu poate fi antrenata).
Citeste mai mult  Problema competenței ofițerilor DGA de a efectua acte de cercetare penală prin delegare în anumite cauze, la ÎCCJ

___________________________________

[1] A se vedea, spre exemplu, M.Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 59

Raluca Cîrstea
avocat, Baroul Bucuresti

Cuvinte cheie: > > >