”Existența unei clauze abuzive poate fi constatată și pe calea contestației la executare deoarece, potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse in contract nu vor produce efecte asupra consumatorului.
Conform art. 4 din acest act normativ, o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: clauza nu a fost negociata cu consumatorul adica aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv; incalca exigentele bunei credinte; clauza negociata prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre dreptul si obligatiile partilor.
Potrivit punctului 1, lit. b din Anexa la Legea nr. 193/2000, sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală sa ia cunostinta la data semnarii contractului.
Potrivit art. 93 lit. b) și g) din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, „În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli:
b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;
g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator.”
În contractul de credit încheiat de contestatoare s-a prevăzut la art. 4.1 că, după primele 90 de zile de la data acordării creditului, se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în vigoare la respectivul moment, iar la art. 4.3 din contract s-a stipulat că pe parcursul derulării creditului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare, împrumutatul urmând a fi înştiinţat prin afişare la sediul băncii şi notificare scrisă. Art. 4.3 prevede că dobânda penalizatoare, în cazul nerambursării la termen, se calculează prin majorarea cu 5 puncte procentuale pe an a dobânzii prevăzută la art. 4.1.
Instanța constată că art. 4.1, 4.2 și 4.3 din contract privind modul de stabilire al dobânzii, încalcă prevederile legale anterior menționate și constituie clauze abuzive, de vreme ce s-a stabilit dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda creditului, fără a se indica în concret condițiile în care intervine această modificare și făcându-se trimitere doar la costurile ce vor fi practicate de bancă la momentul modificării. Aşadar împrumutatul nu a avut posibilitatea reală să ia cunostinţă, la data semnarii contractului, de costurile ce urmau a-i fi aplicate.
Prin urmare nici instanța nu poate stabili, pe baza clauzelor inserate în contractul de credit, întinderea sumei datorată de către debitoare cu titlu de dobândă și modul de calcul al acesteia, creanța neavând în consecință un caracter cert și lichid.
În ceea ce privește comisionul de administrare credit, instanța constată că acesta este clar precizat în contract sub aspectul modului de calcul, respectiv se aplică lunar, în cuantum de 0,50% raportat la valoarea soldului creditului. (…) Constatând caracterul abuziv al clauzelor privind modul de calcul al dobânzii prevăzute la art. 4.1, 4.2, 4.3 din contract, instanța va constata că suma datorată de petentă ce poate face obiectul executării silite este … lei, compusă din suma de … lei (principal restant) și suma de … lei (comision de administrare credit)”[Judecătoria Marghita, Sentinţa Civilă nr. 273/11.03.2015, portal.just.ro]
Cuvinte cheie: clauza abuziva > comision de administrare credit > contestatie la executare > contract de credit > dobanda
