Fapta conducătorului unui autoturism care, din cauza omisiunii de a se asigura la traversarea căii ferate, în pasajul de trecere la nivel cu calea ferată a ocupat gabaritul de liberă trecere şi a intrat în coliziune cu un automotor pentru transport călători – faptă prin care s-a pus în pericol siguranţa mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă săvârşită din culpă, prevăzută în art. 332 alin. (1) şi (4) C. pen., în modalitatea aşezării de obstacole pe linia ferată.
Extras din considerentele deciziei nr. 1/RC din 7 ianuarie 2020 a ICCJ:
”În speță, faţă de inculpatul A. s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă din culpă, prevăzută în art. 332 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În fapt, s-a reținut că, la data de 24 iunie 2017, orele 16:15, inculpatul A. a condus autoturismul pe drumul comunal DC 40, din direcția Gura Solcii în direcția Slobozia Sucevei și, din cauza faptului că nu s-a asigurat, în pasajul de trecere la nivel cu calea ferată nepăzit de la km CFR 466+315, a fost surprins și lovit de automotorul pentru transport călători cu numărul de tren R-5635, la intrarea în HM Milișăuți, care circula din direcția stația CF Dărmănești spre stația CF Dornești, urmare a accidentului de cale ferată punându-se în pericol siguranța mijloacelor de transport, manevră sau intervenție pe calea ferată, prin ocuparea gabaritului de liberă trecere și așezarea de obstacole pe calea ferată și producându-se avarii la automotor și întârzierea trenului.
Potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. (1) şi (4) C. pen., „(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei de cale ferată, a materialului rulant, a instalațiilor de cale ferată ori a celor de comunicații feroviare, precum și a oricăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranța mijloacelor de transport, manevră sau intervenție pe calea ferată, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (…) (4) Când faptele prevăzute în alin. (1) – (3) sunt săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.”
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute în art. 332 C. pen. este format din relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu siguranţa circulaţiei şi transporturilor pe calea ferată, relaţii ce presupun asigurarea funcţionării normale a sistemului circulaţiei şi a transporturilor feroviare, prin ocrotirea mijloacelor prin care se asigură executarea acestor activităţi.
Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni diferite, cum ar fi distrugere, degradare, aducerea în stare de neîntrebuinţare, aşezarea de obstacole pe linia ferată şi semnalizare falsă. Obstacolele la care se referă textul trebuie să fie de aşa natură încât, prin dimensiunile, substanţa şi modul amplasării lor, să poată crea un pericol pentru siguranţa circulaţiei.
Urmarea imediată constă în apariţia unei situaţii de fapt periculoase pentru siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată. Pentru existenţa infracţiunii nu se cere ca acţiunea care constituie elementul material să fi adus vreo vătămare mijloacelor de transport ale căilor ferate, întrucât urmarea (rezultatul) nu constă într-o vătămare, ci într-o stare de pericol.
Cu privire la infracțiunea de distrugere sau semnalizare falsă din culpă, prevăzută în art. 332 alin. (1) şi (4) C. pen., ce face obiectul cauzei de față, în modalitatea constând în așezarea de obstacole pe linia ferată, în literatura de specialitate s-a reţinut că pentru existenţa infracţiunii este necesar ca obstacolul în cauză, prin dimensiune, greutate şi locul aşezării, să constituie un pericol real, care poate conduce la distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate, a materialului rulant, a instalaţiilor de cale ferată ori a celor de comunicaţii feroviare sau a oricăror altor bunuri aferente infrastructurii feroviare. Nu este necesar să se producă şi impactul între un vehicul feroviar şi obstacol, în sensul ca materialul rulant să lovească obstacolul, infracţiunea consumându-se în momentul în care făptuitorul a aşezat pe linia ferată acel obiect.
Raportând considerentele teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este neîntemeiată susţinerea recurentului, în sensul că acţiunea de traversare a căii ferate cu autovehiculul nu se subsumează ideii de aşezare a unui obstacol pe linia ferată în sensul normei de incriminare (art. 332 alin. 1 şi 4 C. pen.).
În speţă, se constată că în sarcina inculpatului A. s-a reţinut comiterea faptei de distrugere sau semnalizare falsă, prevăzută în art. 332 alin. (1) și (4) C. pen., prin ocuparea gabaritului de liberă trecere și așezarea de obstacole pe calea ferată, iar activitatea inculpatului, astfel cum a fost reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, se circumscrie acestei modalităţi normative (inculpatul, aflat la volanul maşinii, fără să se asigure la traversarea căii ferate, a poziţionat autoturismul perpendicular pe şine, ocupând gabaritul de liberă trecere a automotorului aflat în circulaţie).
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa în materie. Astfel, prin sentinţa penală nr. 37 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 238 din 5 septembrie 2014, s-a reţinut că este îndeplinit elementul material în modalitatea constând în așezarea de obstacole pe calea ferată în cazul inculpatului care, conducând autovehiculul compus din cap tractor (…) şi semiremorca cisternă (…), nu a manifestat o prudenţă sporită la apropierea şi traversarea liniilor de cale ferată la trecerea la nivel a autovehiculelor peste calea ferată a tronsonului CF nr. 203 (Braşov – Zărneşti) situat la km feroviar 21+350, conduită ce a condus la ciocnirea trenului automotor 14705 ce circula pe ruta Braşov – Zărneşti cu autovehiculul indicat, urmarea accidentului fiind deraierea trenului automotor 14705, avarierea acestuia şi a semiremorcii în proporţie de 80%, pierderea a 4.000 litri de motorină şi afectarea circulaţiei trenurilor de călători pe această rută.
De asemenea, prin decizia nr. 1505/1980 (Repertoriu de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-1985, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 94-95), Tribunalul Suprem a reţinut că fapta inculpaţilor de a fi aşezat, în mod repetat, pe calea ferată doi stâlpi pe care înfăşuraseră o plasă de sârmă, provocând oprirea a 4 trenuri din cauza decuplării tuburilor de aer de la locomotive şi de la vagoane, constituie infracţiunea prevăzută în art. 276 alin. (1) C. pen. anterior, atâta vreme cât, aşa cum rezultă din probele administrate, obstacolele aşezate pe linia ferată ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei materialului rulant.
Într-o altă speță s-a reținut că, pentru încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de distrugere din culpă având ca rezultat o catastrofă de cale ferată prevăzută în art. 276 alin. (4) teza a III-a raportat la art. 277 C. pen. anterior, nu prezintă relevanţă natura obstacolului, nici modul în care acesta a fost aşezat pe calea ferată înainte de impact, astfel că orice corp, static sau în mişcare, constituie obstacol dacă prin dimensiunile şi structura sa poate determina punerea în pericol a mijloacelor de transport. (…) Ca urmare, fapta unui conducător de autobuz de a nu respecta obligaţia de a se asigura la o trecere de nivel de cale ferată, care a dus la surprinderea autobuzului de un tren, constituie infracţiunea de distrugere din culpă având ca rezultat o catastrofă de cale ferată, în măsura în care s-au produs consecinţe de natura celor prevăzute în art. 277 alin. (2) C. pen. anterior. (…) (În fapt, s-a reţinut că, în ziua de 3 martie 1996, la o trecere de nivel de cale ferată, inculpatul nu a oprit autobuzul cu călători pe care îl conducea, pentru a se asigura că nu este pericol, deşi există indicator de avertizare, precum şi semnalizare acustică şi luminoasă. În aceste condiţii, autobuzul a fost surprins pe calea ferată de un tren care circula în acel moment. În urma impactului, autobuzul a fost distrus în proporţie de 70 %, locomotiva a fost avariată, 7 persoane au decedat şi s-au cauzat vătămări mai multor persoane) – Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, decizia nr. 3162/1998 în Revista de drept penal, nr. 2/2000, p. 149-150.
Față de cele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că fapta reținută în sarcina recurentului, astfel cum a fost descrisă în cuprinsul hotărârii recurate, întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă din culpă, prevăzută în art. 332 alin. (1) şi (4) C. pen., în modalitatea normativă constând în așezarea de obstacole pe linia ferată.” (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1/RC din 7 ianuarie 2020, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: distrugere sau semnalizare falsă din culpă > noul cod penal
