”Referitor la abaterea prevăzută de art.99 lit.a) din Legea nr. 303/2004
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.90 din Legea nr.303/2004, art.17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, art.104 din Legea nr. 161/2003 şi Declaraţiei privind etica judiciară de la Londra (2010), judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie, relaţiile acestora la locul de muncă bazându-se pe respect şi bună-credinţă, fiind în acelaşi timp datori să se abţină de la orice comportament lipsit de tact şi delicateţe şi nu doar de la cel care este contrar legii.
Respectând principiul independenţei procurorului, (…) se apreciază că, prin modul în care a înţeles să îşi exercite atribuţiile specifice, pârâtul a adus atingere onoarei şi prestigiului funcţiei în ceea ce priveşte buna-credinţă, lipsa de tact şi delicateţe, precum şi adoptarea unei conduite care, chiar dacă nu este contrară dispoziţiilor exprese ale legii, are valenţa de a afecta autoritatea specifică funcţiei de magistrat, imaginea unităţii de parchet, respectul şi buna-credinţă în relaţiile la locul de muncă.
În cauză, în acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că latura obiectivă a abaterii disciplinare este conturată de următoarele elemente decelate din situaţia de fapt analizată:
- (i) pârâtul a procedat la audierea colegei sale procuror, în calitate de martor, într-o manieră lipsită de tact, aparte, singulară, în condiţiile în care audierea s-a făcut în prezenţa unui avocat din oficiu, nesolicitat de martor, şi a unui comisar şef de poliţie, în calitate de martor asistent;
- (ii) avocatul din oficiu care a participat la audiere, a menţionat în declaraţia de martor dată în cadrul prezentei proceduri disciplinare, că doamna procuror D. a fost vizibil afectată de această situaţie;
- (iii) doamna procuror, audiată în calitate de martor, a calificat întrebările adresate de pârâtul procuror ca având caracter şicanator şi de natură a ştirbi autoritatea sa în faţa celor două persoane care au asistat la luarea declaraţiei (întrebările referitoare la data începerii activităţii în cadrul unităţii de parchet şi la funcţia ocupată în compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea, aspecte lipsite de relevanţă din perspectiva obiectului probaţiunii ori credibilităţii martorului);
- (iv) prezenţa la audiere, ca martor asistent, a unui lucrător de poliţie este de natură a afecta raportul de autoritate specific relaţiei de supraveghere a urmăririi penale efectuate de organele de cercetare penală;
- (v) pârâtul a procedat la audierea colegei sale utilizând instituţia martorului asistent, reglementată în vechiul Cod de procedură penală (iar nu şi în noul Cod de procedură penală), care, în practică, era uzitată de organele de urmărire penală la audierea în calitate de martori a unor persoane neşcolarizate, care nu cunosc să scrie sau să citească.
Se poate concluziona în sensul că, făcând aplicarea unei asemenea instituţii de drept procesual faţă de un coleg procuror, pârâtul, în pofida intenţiilor declarate de a asigura garanţiile de obiectivitate a audierii, l-a plasat pe colegul audiat într-o situaţie similară celor în care se recurgea în mod uzual la o asemenea procedură.” (ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia civilă nr.133 din 25 iunie 2018, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: abatere disciplinara > Legea nr. 303/2004 > procuror > raspundere disciplinara
