Fapta avocatului de a-l sfătui şi a-l învăţa pe denunţător să declare în cadrul audierii în calitate de inculpat în faţa instanţei că o sumă de bani remisă clientului său, coinculpat în dosar, nu reprezenta preţul traficării influenţei, ci restituirea unui împrumut anterior şi de a-i indica modalitatea în care să justifice schimbarea declaraţiilor şi retractarea denunţului, în scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală a clientului său, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen.
Extras din considerentele deciziei penale nr. 97/A din 7 aprilie 2020 a ÎCCJ (www.scj.ro):
”Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că faptele inculpatului A. care, în zilele de 7 decembrie 2016, 9 februarie 2017 şi 14 februarie 2017, l-a sfătuit şi învăţat pe B. să declare când va fi audiat în calitate de inculpat în faţa Curţii de Apel Constanţa, în dosarul nr. X., că banii remişi fostului magistrat C. (coinculpat în dosarul nr. X.) nu reprezentau preţul traficării influenţei acestuia, ci restituirea unui împrumut anterior și i-a indicat denunţătorului cum să justifice schimbarea declaraţiilor şi retractarea denunţului, săvârșite în scopul de a împiedica aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală numitului C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzute în art. 269 alin. (1) C. pen.
Motivele de apel privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea favorizare a făptuitorului, prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen., în două infracțiuni de favorizare a făptuitorului, prevăzute în art. 269 alin. (1) C. pen. (așa cum solicită Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie) sau în infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută în art. 272 alin. (1) C. pen. (cum solicită inculpatul A.), sunt nefondate.
Astfel, conform art. 272 alin. (1) C. pen., infracțiunea de influențare a declarațiilor constă în „încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară.” Or, deși inculpatul a încercat să determine schimbarea declarațiilor lui B., în cauză nu este îndeplinită o condiție esențială a elementului material al acestei infracțiuni, respectiv ca încercarea de a determina declarațiile mincinoase să se realizeze prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că, deși infracțiunea de favorizare a făptuitorului poate fi săvârșită sub aspectul laturii subiective și cu intenție indirectă, fiind corectă teza Ministerului Public conform căreia, acționând în sensul realizării unei înțelegeri frauduloase, prin expunerea avantajelor pe care ambii făptuitori le-ar fi avut, respectiv posibila achitare a acestora, inculpatul A., deși nu a urmărit, a acceptat că ajutorul dat făptuitorului C. îi profită, în egală măsură, și făptuitorului B., în cauză nu poate fi reținută, în concurs, alături de infracțiunea de favorizare a făptuitorului cu referire la C. și o infracțiunea de favorizare a făptuitorului cu referire la B. Aceasta deoarece, în cauză, nu se conturează îndeplinirea cerinței laturii obiective a infracțiunii de favorizare a făptuitorului, respectiv destinația obiectivă a actului de favorizare, și anume ca ajutorul să fie dat pentru a împiedica sau îngreuna tragerea la răspundere penală a lui B., fiind evident, pentru considerentele arătate în hotărârea apelată, că inculpatul A. a urmărit a evita tragerea la răspundere penală doar a clientului său, C.”
Cuvinte cheie: avocat > favorizarea faptuitorului > influentarea declaratiilor
