Folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat în faţa unei instanţe de judecată, în cadrul unui litigiu civil privind un drept patrimonial, realizează numai condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 322 C. pen., nu şi condiţiile de tipicitate ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 32 raportat în art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât infracţiunea de înşelăciune presupune existenţa unor raporturi patrimoniale între autorul faptei şi victima inducerii în eroare, iar raporturile între părţi şi instanţele de judecată constituie raporturi de autoritate, a căror natură nu se modifică în funcţie de tipul litigiului. (ICCJ, Secţia penală, decizia nr. 245/A din 30 iunie 2017, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: fals in inscrisuri > înscris sub semnatura privată > inselaciune
