Din interpretarea şi analiza prevederilor art. 138-142 din Legea nr. 85/2006, privitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a societăţii aflate în insolvenţă ori a altor persoane care, prin faptele lor au cauzat insolvenţa societăţii, condiţiile în care se poate dispune antrenarea, titularii cererii şi modul de executare a hotărârilor pronunţate în temeiul acestor dispoziţii legale, rezultă că aceste cereri se formulează şi se soluţionează în cadru dosarului de insolvenţă formulat pentru societatea falită, fiind o procedură contencioasă ce vizează aspecte legale de insolvenţă societăţii şi culpa celor vinovaţi de producerea ei.
Drept urmare, aceste cereri trebuie a fi formulate până la momentul la care procedura insolvenţei societăţii este în curs de desfăşurare deoarece, ca efect al închiderii, judecătorul sindic şi ceilalţi participanţi la procedură sunt descărcaţi de orice îndatorire şi obligaţii legate de procedură, fapt care duce şi la încetarea atribuţiilor judiciare legate de orice altă chestiune litigioasă ce vizează aspecte legate de insolvenţa societăţii şi culpa persoanelor ce au produs această stare de insolvenţă.
”Societatea debitoare SC I. L. P. SRL a intrat în procedura insolvenţei prin încheierea nr. 620/29.04.2014, pronunţată de Tribunalul B., după ce anterior, în anul 2005, a intrat în dizolvare de drept.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la analizarea activităţii desfăşurate de societate, a stabilit masa pasivă şi a analizat incidenţa prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, solicitând, din cauza lipsei fondurilor băneşti şi bunurilor din averea debitoarei, închiderea procedurii, în temeiul prevederilor art. 131 din lege.
Solicitarea lichidatorului judiciar a fost admisă de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 6677/16.09.2014, rămasă definitivă prin decizia nr. 42/11.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
După pronunţarea sentinţei de închidere a procedurii insolvenţei, creditoarea apelantă a formulat la data de 17.09.2014, cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a intimaţilor pârâţi.
Din interpretarea şi analiza prevederilor art. 138-142 din Legea nr. 85/2006, privitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a societăţii aflate în insolvenţă ori a altor persoane care, prin faptele lor au cauzat insolvenţa societăţii, condiţiile în care se poate dispune antrenarea, titularii cererii şi modul de executare a hotărârilor pronunţate în temeiul acestor dispoziţii legale, rezultă că aceste cereri se formulează şi se soluţionează în cadru dosarului de insolvenţă formulat pentru societatea falită, fiind o procedură contencioasă ce vizează aspecte legale de insolvenţă societăţii şi culpa celor vinovaţi de producerea ei.
Datorită acestor caracteristici ale cererii de antrenare, aceasta intră în competenţa de soluţionare a judecătorului sindic, fiind analizată prin prisma elementelor rezultate din parcurgerea etapelor prevăzute de lege în desfăşurarea procedurii insolvenţei, doar executarea silită a hotărârilor pronunţate asupra acestor cereri putând avea loc în afara procedurii insolvenţei.
Drept urmare, aceste cereri trebuie a fi formulate până la momentul la care procedura insolvenţei societăţii este în curs de desfăşurare deoarece, ca efect al închiderii, judecătorul sindic şi ceilalţi participanţi la procedură sunt descărcaţi de orice îndatorire şi obligaţii legate de procedură, fapt care duce şi la încetarea atribuţiilor judiciare legate de orice altă chestiune litigioasă ce vizează aspecte legate de insolvenţa societăţii şi culpa persoanelor ce au produs această stare de insolvenţă.
În consecinţă, în mod judicios a reţinut judecătorul sindic că apelanta creditoare ar fi trebuit să formuleze cererea de antrenare a răspunderii anterior închiderii procedurii insolvenţei, formularea ei ulterioară ducând la inadmisibilitatea cererii, câtă vreme hotărârile pronunţate de judecătorul sindic sunt executorii, iar prin închiderea procedurii, acesta este dezinvestit de la soluţionarea oricăror altor chestiuni litigioase legate de insolvenţa societăţii.
Nu poate fi reţinută ca fondată apărarea apelantei, în sensul că la momentul formulării cererii de antrenare a răspunderii nu era soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei de închidere a procedurii, câtă vreme cererea trebuia formulată anterior pronunţării sentinţei de închidere a procedurii şi nu ulterior, moment la care, judecătorul sindic era deja dezînvestit de la soluţionarea dosarului.
De altfel, acest aspect a fost invocat şi pe calea apelului declarat împotriva hotărârii de închidere a procedurii, instanţa de apel considerând că nu se justifică continuarea procedurii insolvenţei în lipsa oricăror bunuri valorificabile şi a refuzului de avansare a cheltuielilor necesare continuării procedurii.
Într-adevăr, închiderea procedurii nu are consecinţe asupra judecării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate anterior închiderii procedurii, însă o asemenea cerere nu poate fi formulată ulterior închiderii procedurii deoarece ar duce la încălcarea prevederilor art. 136 din Legea nr. 85/2006. Tocmai datorită acestor consecinţe produse de închiderea procedurii, participanţii la procedură au obligaţia de diligenţă de a supune analizei judecătorului sindic toate chestiunile litigioase legate de procedură, anterior închiderii procedurii şi până la momentul la care instanţa este legal învestită cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, nu pot fi avute în vedere motivele de apel invocate de creditoare, în sensul greşitei respingeri ca inadmisibile a cererii de antrenare a răspunderii formulate după închiderea procedurii, iar analizarea motivelor de apel ce vizează fondul cererii este superfluă, în condiţiile în care cererea formulată este inadmisibilă.
Pentru considerentele mai sus expuse, curtea a dispus respingerea ca nefondat a apelului şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.” (Curtea de Apel Oradea, Decizia nr. 1257/C/2016- A din 19.05.2016, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: administrator > Legea nr. 85/2006 > procedura insolventei > raspundere patrimoniala
