Curtea de Apel București a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În situaţia în care infracţiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie, se reţine varianta calificată a infracţiunii de furt prevăzută de dispoziţiile art. 228 alin. (1) – art 229 alin. (1) lit. c Cod penal?
Ar trebui să se rețină forma calificată a infracțiunii de furt prevăzută de dispozițiile art. 229 alin. 1 lit. c) Cod penal sau forma simplă prevăzută de art. 228 Cod penal?
În cuprinsul sesizării se arată că, în forma calificată, furtul este comis de către o persoană mascată, deghizată sau travestită.
O persoană mascată, în sensul legii penale, este orice persoană își acoperă, total sau parțial, zona feței cu o mască, de orice natură și confecționată din orice material, ori își colorează fața, folosind diferite substanțe cum ar fi vopsea. Rațiunea agravării răspunderii penale pentru o persoană ce comite infracțiunea de furt în timp ce este mascată este aceea că acționând în acest mod făptuitorul este greu sau imposibil de identificat, împrejurare de natură să confere o mai mare îndrăzneală acestuia și să îngreuneze ori să zădărnicească activitate organelor judiciare chemate să ancheteze infracțiuni de furt. Întrucât fizionomia sa este ascunsă total ori parțial, autorul unei infracțiuni de furt este dificil să fie identificat, individualizat cu certitudine de persoana vătămată sau de martori ori în urma vizionării imaginilor surprinse de camerele video; prin urmare, o persoană ce folosește acest mod de operare poate comite un număr ridicat de infracțiuni de furt fără a fi identificat și sancționat.
În speță, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta purtând o mască de protecție, în interiorul unui centru comercial, în condițiile în care la data de 30.05.2020 era obligatorie unei astfel de măști în interiorul spațiului respectiv.
Susținătorii reținerii variantei agravate a furtului apreciază că infractorul este mai periculos nu doar atunci când ia decizia premeditată de a se masca pentru a se proteja în timpul sustragerii bunului, ci și atunci când motivul principal pentru care poartă masca poate fi altul decât comiterea furtului, atâta timp cât – susțin aceștia – prin simpla purtare a măștii prinderea făptuitorului este mai dificilă întocmai ca în cazul unei persoane care s-a mascat premeditat, se punctează în cuprinsul sesizării.
O astfel de opinie nu este la adăpost de orice critică, ținând cont și de faptul că nu putem să ne așteptăm rezonabil de la autorul aflat într-un magazin să își dea masca jos înainte să fure doar pentru a nu i se reține furtul calificat. Totodată, dacă am admite reținerea circumstanței agravante indiferent de motivul principal principal care a determinat purtarea măștii ajungem la concluzia că nicio persoană care respectă obligația de purtare a măștii pentru prevenția răspândirii SARC-CoV-2 nu ar mai putea comite un furt simplu în spațiile închise (inclusiv în cele deschise în condițiile specificate în ordinul comun al ministerului sănătății și al ministrului de interne), se punctează în încheierea de sesizare.
Prin urmare, pentru reținerea agravantei este necesar ca purtarea măștii să fie animată doar de intenția autorului de a se ascunde, atâta timp cât această dorință se poate suprapune peste cea de a a-și respecta obligația de purtare a măștii, astfel încât să nu fie dat afară din magazin. Acționând în acest mod, autorul se află într-un context social particular, care nu a fost avut în vedere de legiuitor la momentul reglementării acestei circumstanțe agravante, când nu putea fi previzibilă situația cu totul excepțională cu care comunitatea se confruntă în prezent în contextul pandemiei cauzate de răspândirea la nivel mondial a virusului SARS-CoV-2.
Purtarea unei măști în condiții obișnuite nu are vreo valență infracțională. Faptul că ea se suprapune peste săvârșirea unui furt îi poate conferi acest caracter, însă se remarcă faptul că nu poate fi pus semn de egalitate între persoana care ia decizia premeditată de a se masca (pentru a se proteja în timpul sustragerii bunului pentru comiterea furtului și pentru a îngreuna identificarea sa) și cea care poartă masca în considerarea obligațiilor instituite prima acte normative pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă.
Reprezentarea psihică asupra comiterii unei infracțiuni este una complexă și nimic nu exclude mobilul mixt, iar scopul respectării măsurilor de protecție împotriva răspunderii virusului SARS COV 2 nu este incompatibil cu dorința de a se ascunde săvârșirea unui furt. În același timp, însă, având în vedere că protejarea altor persoane prin efectul măștii de protecție este esențială în această perioadă, după cum am arătat, simplul fapt că făptuitorul respectă normele de sănătate publică și, în același timp, comite un furt nu echivalează în mod automat cu o deturnare a scopului pentru care obligația de purtare a măștii este instituită și nu poate justifica ab initio reținerea agravantei prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. c C.pen.
Termenul de soluționare a sesizării este 27.01.2022
Cuvinte cheie: Covid-19 > dezlegare chestiune de drept > furt > furt calificat > masca de protectie
