Hărțuire la locul de muncă. Răspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral cauzat salariatului

17 iunie 2019 Drept Civil

”Răspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral cauzat salariatului nu intervine urmare a unor prezumții extrase din potențialul faptelor reclamate de a provoca daune nepatrimoniale, ci în condiții riguroase de probă, cu privire la natura și conținutul pagubei suferite (…)

Curtea nu neagă că o atmosferă conflictuală la locul de muncă are aptitudinea de a produce neplăceri, însă aceasta nu dă automat naștere la dreptul de a primi compensații morale, dacă un prejudiciu cert de această natură nu rezultă a se fi produs, respectiv salariatul nu a cedat pretinselor acțiuni de intimidare, umilire, rănire, anihilare, ci a rezistat, fructificând cadrul mediului profesional care i-a permis să reacționeze: prin opoziții de fapt, prin apărări în drept (apel la ajutorul specializat al avocaților, contestarea măsurilor, a procedurilor, reclamații, petiții), prin exprimarea punctelor de vedere, refuzul de a răspunde anumitor pretenții ale angajatorului și împuterniciților săi în derularea relațiilor de muncă cotidiene sau în cursul anumitor proceduri, etc.

Din acest punct de vedere, o simplă afirmație a salariatului că a suferit consecințe grave de ordin moral, pentru care se impune să se acorde reparații materiale, nu este suficientă. Ci mai întâi se impune ca acest prejudiciu să fie urmarea certă a actelor reprobabile, în legătură cu caracterul lor exorbitant și aptitudinea de a-l determina univoc, și nu invers, adică căutând un eventual potențial lezant în modul, nemulțumitor pentru salariat, de desfășurare a relațiilor de muncă, de exercitare a rolului angajatorului și îndeplinire a îndatoririlor ce revin acestuia în legătură cu asigurarea confortului deplin al tuturor salariaților.

Citeste mai mult  Răspunderea avocatului pentru invocarea unui temei juridic eronat

Astfel, nu orice nemulțumire, chiar legitimă, dă dreptul la despăgubiri morale, ci numai aceea ocazionată de un abuz semnificativ, suficient de bine conturat sub aspectul scopului de a vătăma inadmisibil și imposibil de rezistat ori contestat (în fața conducerii, a instanței, altor autorități publice), componentele ideale ale personalității, vătămare, la rândul său, de dovedit ca atare, nu numai de prezumat.

Altfel, dacă neplăcerea creată nu este consecința ineluctabilă a comportamentului angajatorului orientat anume spre aplicarea unui tratament vexatoriu, știind că săvârșește un abuz (în mod gratuit, urmărind sau doar acceptând cu rea-credință, umilirea, rănirea, defavorizarea acestuia, prin practici ilegale ori chiar permise de lege, dar utilizate în sens contrar rațiunii lor), dezdăunarea materială pentru prejudiciul moral nu constituie o opțiune validă juridic. (Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Decizia nr. 1618/2019, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > >