ICCJ. Arbitrii din cadrul instanţelor arbitrale sunt funcționari publici

Curtea de Apel București (sentinţa penală nr. 35/F din data de 27 februarie 2015):

”Semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ. Aşa cum s-a arătat şi în literatura juridică, potrivit legii penale, noţiunile de „funcţionar public” şi de „funcţionar” au un înţeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită, atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. În doctrină s-a mai arătat că, în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut şi regim juridic.

Membrii unui tribunal arbitral sunt funcţionari publici, în sensul prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că aceştia exercită atribuţii şi responsabilităţi în vederea realizării prerogativelor puterii judecătoreşti, în temeiul Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi al Legii nr. 335/2007 privind Camerele de Comerţ din România.

În concepţia noului C. pen., calitatea de funcţionar public nu presupune existenţa unui raport de muncă sau de serviciu cu o unitate publică, ci analiza în concret a responsabilităţilor unei persoane.

Din această perspectivă, pentru ca o persoană să deţină calitatea de funcţionar public este suficient să aibă un set de responsabilităţi prevăzute într-o lege, care să vizeze participarea, în orice mod, la îndeplinirea prerogativelor uneia din cele trei puteri.

C. pen. nu prevede condiţia ca funcţionarul public să facă parte dintr-o autoritate învestită cu exercitarea uneia din cele trei puteri sau să îşi desfăşoare activitatea într-o anumită formă de organizare instituţională, ci doar ca, prin activitatea sa desfăşurată în baza legii să contribuie la îndeplinirea funcţiilor specifice puterilor statului.

Arbitrajul este o jurisdicţie alternativă ale cărei reguli sunt prevăzute în C. proc. civ., iar hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie, constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. Singura cale de atac împotriva unei hotărâri arbitrale este acţiunea în anulare la curtea de apel, care are regimul unei căi extraordinare de atac.

Citeste mai mult  Convocarea şi validitatea hotărârilor generale ale asociaţilor societăţii. Neregularități

Arbitrajul instituţionalizat este definit de C. proc. civ. ca acea formă de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi funcţionează în mod permanent pe lângă o organizaţie sau instituţie internă ori internaţională, iar Legea nr. 335/2007 reglementează statutul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera Naţională.

Atribuţiile şi responsabilităţile arbitrilor sunt stabilite de art. 555 -565 C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că aceştia au statutul unui funcţionar public în accepţiunea C. pen., în condiţiile în care prin activitatea pe care o desfăşoară contribuie la realizarea justiţiei.”

Înalta Curte

”Codul penal defineşte funcţionarul public în conţinutul art. 175, statuând la alin. (1) lit. a) că „Funcţionarul public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti.

Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 335 din 3 decembrie 2007 legea camerelor de comerţ din România, publicată în M. Of., Partea I nr. 836 din 6 decembrie 2007 a fost modificat prin introducerea a două noi alin. (6) şi (7) prin Legea nr. 39 din 30 martie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în M. Of., Partea I nr. 224 din 31 martie 2011.

Astfel, alin. (6) „Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera Naţională îndrumă activitatea curţilor de arbitraj de pe lângă camerele judeţene.”; iar alin. (7) prevede că „Activitatea curţilor de arbitraj de pe lângă camerele judeţene se desfăşoară conform prevederilor C. proc. civ., ale Regulamentului de organizare şi funcţionare şi ale Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera Naţională”.

În Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, publicat în M. Of., Partea I nr. 184 din 2 aprilie 2013 se stipulează la art. 4 alin. (1) „Curtea de Arbitraj se compune din arbitri, aprobaţi de către Colegiul de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (denumită în continuare Camera Naţională), la propunerea preşedintelui Camerei naţionale, formulată cu consultarea preşedintelui Curţii de Arbitraj, dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul regulament şi care au depus o cerere în acest sens.

Dispoziţiile art. 12 alin. (1) „Arbitrul/Supraarbitrul îşi exercită activitatea cu titlu individual, fiind independent şi imparţial, supus numai legii şi probelor administrate în cauză. Aprecierea probelor se face pe baza convingerii intime a arbitrului. (2)Arbitrul/Supraarbitrul care intră în compunerea tribunalului arbitral trebuie să manifeste disponibilitatea cerută de exerciţiul competenţelor arbitrale, în termen util, după agenda Secretariatului Curţii de Arbitraj, cu bună-credintă şi profesionalism.”

Instanţa de control judiciar pe lângă argumentele primei instanţe cu privire la calitatea de funcţionar public a arbitrilor pe care le reţine la rândul său consideră ca argumente suplimentare, faptul că membrii instanţelor de arbitraj sunt persoane care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie (există indemnizaţii pentru membrii Colegiului Curţii de Arbitraj şi asistenţii arbitrali – art. 4-6), exercită atribuţii stabilite în temeiul Legii nr. 335/2007, în scopul prorogativelor puterii judecătoreşti.

Citeste mai mult  Avocatul Poporului: Funcționarul bancar, angajat într-o societate bancară cu acțiuni 100% românești, e funcționar public

Activitatea de judecată arbitrală are loc în baza C. proc. civ., judecata bucurându-se de principiile independentei şi imparţialităţii, supusă numai legii şi probelor administrate, garanţii specifice judecăţii desfăşurate de instanţele judecătoreşti.

Înalta Curte consideră că deciziile nr. 20 din 29 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of., partea l nr. 766 din 22 octombrie 2014, prin care s-a stabilit că expertul tehnic judiciar este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza întâi din C. pen. şi respectiv 26/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicat în M. Of., Partea I nr. 24 din 13 ianuarie 2015, prin care s-a stabilit că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a-ll-a din C. pen., nu pot fi avute în vedere, întrucât nu sunt incidente, referindu-se la două feluri de funcţionari publici, ce au intrat în sfera altor condiţii de interpretare ale dispoziţiilor art. 175 C. pen.

Citeste mai mult  Retractarea renunțării la judecată

Or, activitatea arbitrilor din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în soluţionarea dosarelor de arbitraj se circumscriu regulilor de procedură civilă guvernată de principii şi probe, atribute similare activităţii judiciare a instanţelor judecătoreşti, aşa încât aceştia se înscriu noţiunii de funcţionar public prin prisma dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De altfel, prin Legea nr. 260/2004 pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia, adoptat la Strasbourg la 15 mai 2003 publicat în M. Of., Partea I nr. 612 din 7 iulie 2004 în art. 3 referitoare la corupţia pasivă a arbitrilor naţionali se recomandă Statelor măsuri legislative şi alte măsuri de incriminare.

Astfel, se menţionează expres „Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern, fapta, săvârşită cu intenţie, a unui arbitru care îşi exercită în conformitate cu dreptul naţional cu privire la arbitraj al acestei părţi, de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferă sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale.”

Instanţa de apel constată că legiuitorul român a incriminat în noul C. pen. infracţiuni de corupţie referitoare la membrii comisiilor de arbitraj, în conţinutul art. 293 din C. pen.

În contextul mai larg al reglementării europene, la care s-a făcut mai sus referire, instanţa de apel constată că arbitrii din cadrul instanţelor arbitrale se circumscriu accepţiunii de funcţionar public şi sunt şi subiecţii ai infracţiunilor de corupţie, aşa cum este şi traficul de influenţă incriminat în art. 291 alin. (1) din C. pen.” (ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224A/2015, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: >