ICCJ. Lipsa discernământului la momentul încheierii unui act autentic. Efecte

6 ianuarie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

Consimţământul, ca element al voinţei juridice, semnifică hotărârea de a te obliga juridiceşte şi manifestarea ei exterioară, iar pentru a fi valabil el trebuie să emane de la o persoană având capacitatea de exerciţiu şi, în orice caz, discernământ, iar dacă această condiţie a consimţământului nu există actul juridic este nul absolut.

În cazul în care la momentul încheierii unui act autentic partea contractantă nu a avut capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi a consecinţelor care rezultă din semnarea acestuia, fiind bolnavă psihic, cu diagnosticul de schizofrenie în evoluţie, este exclusă orice manifestare de voinţă din partea acesteia săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, şi, ca atare, actul astfel încheiat este nul absolut pentru lipsa discernământului, respectiv a consimţământului. (ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2472 din 27 iunie 2014, scj.ro)

Cuvinte cheie: >