Imposibilitatea valorificării Deciziei CCR nr. 405/2016 privind abuzul în serviciu în procedura contestației la executare

22 iunie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

Chiar dacă norma de încriminare a fost constatată ca fiind neconstituțională, hotărârile judecătorești definitive la data deciziei CCR nu pot fi repuse în discuție sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin. 1 lit. d NCPP.

Prevederile art. 595 NCPP cu referire la art. 4 și 6 CP, sunt aplicabile doar în ipoteza în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine ”o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pantru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară”.

Extras din considerentele deciziei penale nr. 80 din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia:

”1. Situația premisă

Prin Decizia nr. 405/15.06.2016 pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul oficial nr. 517/8.07.2016, urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate, s-a constatat că dispozițiile art. 246 alin. 1 Cod Penal din 1969 și art. 297 alin. 1 Cod Penal sunt constituționale, în măsura în care prin sintagma ”îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora, care se regăsește și în conținutul art. 248 Cod Penal din 1969 se înțelege ”îndeplinește prin încălcarea legii”. (…)

 

 

2. Analiza in concreto

Curtea de Apel constată că în privința condamnatei GM, prin hotărârile judecătorești de condamnare, s-a reținut încălcarea de către aceasta a prevederilor HG nr. 611/2008 și nu ale vreunei legi sau ordonanțe de guvern. Trimiterile la prevederile Legii nr. 188/1999 au vizat doar referiri la procedura de organizare a concursului și la principiile care trebuie să guverneze organizarea concursului, dar nu au indicat în mod concret, vreo încălcare de către condamnată, a unei dispoziții exprese a acestui act normativ.

3. Aspecte de ordin procedural. Valorificarea constatării dezincriminării.

Odată cu publicarea deciziei Curții Constituționale, legiuitorul, în temeiul art. 147 alin. 1 din Constituție, are obligația de a pune de acord prevederile legale care încriminează infracțiunea de abuz în serviciu cu dispozițiile Constituției, constatate a fi încălcate prin Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016.

Ca situație premisă, s-a reținut faptul că termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei în Monitorul oficial, menționat de art. 147 alin. 1 din Constituție, în care Parlamentul sau Guvernul trebuia să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, a expirat, astfel că în prezent, dispozițiile constatate ca neconstituționale și-au încetat efectele.

În acest moment al raționamentului, se impune raportarea la prevederile legale ale art. 4 Cod Penal, potrivit cărora ”Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă”.

În situația infracțiunii de abuz în serviciu, prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 246 alin. 1 Cod Penal din 1969 și art. 297 alin. 1 Cod Penal sunt constituționale, în măsura în care prin sintagma ”îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege ”îndeplinește prin încălcarea legii”. Ca atare, Curtea Constituțională a impus legiuitorului o conduită, în sensul modificării infracțiunii, în așa fel încât sintagma ”îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acesteia să aibă înțelesul de ”îndeplinește prin încălcarea legii”.

Citeste mai mult  ICCJ. În cadrul operaţiunii de contopire a pedepsei aplicate potrivit CP anterior cu o pedeapsă aplicată în temeiul NCP, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului

Dar Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv, nu poate crea drept, nu poate în sine în mod direct să modifice o prevedere legislativă, ceea ce nu poate face, dealtfel, nici judecătorul, ca reprezentant al autorității judecătorești. Doar legiuitorul are această atribuție și competență, el fiind cel îndreptățit să formuleze prevederile legale declarate neconstituționale, de așa manieră încât să se conformeze Constituției.

Câtă vreme de la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 și până în prezent legiuitorul nu a intervenit cu o modificare legislativă în acord cu indicațiile Curții Constituționale, revine instanțelor judecătorești sarcina de a aplica în mod direct, decizia Curții Constituționale, care produce efecte juridice erga omnes și pentru viitor, precum și dispozițiile Constituției, de care depinde soluționarea procesului. (în acest sens și cu privire la limitele aplicării directe de către judecător a deciziilor Curții Constituționale, sunt relevante Deciziile Curții Constituționale nr.186/1999 și 774/2015).

Acest aspect opune însă, în situația de față, pe de o parte, puterea de lucru judecat atașată deciziei Curții Constituționale și pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească de condamnare a contestatoarei.

Astfel, în ipoteza dedusă judecății, nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea directă de către judecător, a deciziei Curții Constituționale, pentru că în cauză există o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a contestatoarei GM, iar solicitarea contestatoarei pe calea prezentei contestații la executare ar presupune ca aplicarea deciziei Curții Constituționale să se facă, în temeiul art. 4 Cod Penal, retroactiv, ceea ce este inadmisibil.

Chiar dacă efectul deciziei Curții Constituționale este similar cu al unei legi de dezincriminare, cele două acte, unul jurisdicțional și altul normativ, nu pot produce aceleași consecințe juridice ale aplicării. Regula, comună de altfel, este că ambele statuează pentru viitor, însă doar în privința legii penale (sau contravenționale) mai favorabile sau a legii de dezincriminare este prevăzută excepția retroactivității, nu și în privința deciziilor Curții Constituționale.

Ca atare, Curtea de Apel apreciază că prevederile art. 595 Cod de Procedură Penală cu referire la art. 4 și 6 Cod Penal, sunt aplicabile doar în ipoteza în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine ”o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pantru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară”.

Ori, ceea ce ar determina constatarea că fapta contestatoarei nu ar mai constitui infracțiunea de abuz în serviciu, nu este o lege nouă, ci o decizie a Curții Constituționale, care nu are calitatea de a retroactiva, ci se aplică numai pentru viitor.

Citeste mai mult  Contestație în anulare. Motiv invocat după admiterea în principiu

Ca atare, prezentul demers al contestatoarei este blocat de dispozițiile art. 147 alin. 4 din Contituție, conform cărora deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial, iar de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, precum și de prevederile art. 4 și 6 Cod Penal, care fac referire numai la intervenția unei legi.

De altfel, și procedura contestației la executare întemeiate pe prevederile art. 595 Cod de Procedură Penală face trimitere la intervenția unei ”legi” de dezincriminare sau mai favorabile.

Este adevărat că cel puțin în aparență, dacă nu și în planul evidenței de ordin material, se creează o inechitate între inculpații acuzați de abuz în serviciu, în privința cărora nu s-a pronunțat încă o hotărâre judecătorească definitivă (în privința cărora instanța de judecată este datoare să aplice în mod direct decizia Curții Constituționale în lipsa unei modificări legislative în acord cu aceasta și până la apariția modificării legislative) și condamnații definitiv pentru aceeași infracțiune. Însă această inechitate nu poate fi îndreptată decât de legiuitor, care are obligația, potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, să pună de acord prevederile neconstituționale, cu dispozițiile Constituției.

În acest context, este regretabil intervalul mare de timp scurs de la momentul publicării deciziei Curții Constituționale și până în prezent, fără ca legiuitorul să fi intervenit, însă instanța de judecată nu se află în situația de a putea corecta în vreun fel acest neajuns.

În același sens cu raționamentul de față, s-a pronunțat Curtea Constituțională și cu ocazia motivării concurente a Deciziei nr. 126/3.03.2016, publicate în M.Of. nr. 185/11.03.2016, susținându-se că: ”În cauzele judecate definitiv până la data publicării deciziei de admitere a Curții Constituționale, numai revizuirea este singurul și unicul remediu pe care părțile îl au la dispoziție. Chiar dacă norma de încriminare a fost constatată ca fiind neconstituțională, hotărârile judecătorești definitive la data deciziei Curții nu pot fi repuse în discuție sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin. 1 lit. d Cod de Procedură Penală. Este rolul legiuitorului ca, în urma deciziei Curții Constituționale, să adopte o lege de punere de acord cu aceasta, în conformitate cu art. 147 alin. 1 din Constituție, care să cuprindă soluția legislativă de dezincriminare, pentru ca subiectele de drept aflate în executarea unei pedepse să beneficieze de dispozițiile art. 4 sau art. 6 Cod Penal, după caz, coroborate cu art. 595 Cod de Procedură Penală”.

Totodată, în motivarea concurentă a aceleiași decizii, s-a reținut că urmare a unei decizii de admitere a Curții Constituționale, ”legiuitorul poate opta între două soluții legislative în măsura în care ambele sunt constituționale, caz în care Curtea Constituțională nu are competența de a cenzura opțiunea legiuitorului în favoarea unei soluții legislative sau a alteia”.

Citeste mai mult  Eroarea de fapt în materie contravențională

Pe de altă parte, raționamentul de față nu se ascunde în spatele unui formalism excesiv.

Din această perspectivă, se reține că per a contrario raționamentului de mai sus, care împiedică valorificarea Deciziei Curții Constituționale în procedura art. 595 Cod de Procedură Penală, dacă s-ar admite că instanța de judecată ar putea retroactiv să constate incidența art. 4 sau 6 Cod Penal, s-ar admite implicit substituirea judecătorului cauzei în atribuțiile legiuitorului, cu consecința creării dreptului și alegerii ca raportare a unei variante de încriminare care, deși constituțională, să poată fi diferită de varianta legiuitorului impusă de politica penală de moment, ceea ce este inadmisibil, prin prisma separației puterilor în stat.

Mai mult, chiar și în doctrina juridică, ori de câte ori s-a pus problema dezincriminării sau a aplicării legii penale mai favorabile, cu referire la art. 4, 5 și 6 Cod Penal, s-a avut în vedere, ca instrument juridic declanșator al procedurilor, un act normativ al puterii legiuitoare sau al autorității delegate să acționeze în numele puterii legiuitoare, respectiv o lege emisă de Parlament sau o ordonanță emisă de Guvern.

Pe de altă parte, raționamentul de față este în concordanță cu prevederile art. 7 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră principiul legalității încriminării și principiul neretroactivității legii penale, instanța europeană recunoscând implicit excepția de la neretroactivitate a legii penale noi favorabile.

Este adevărat că noțiunea de ”lege” în sensul art. 7 din Convenție cuprinde atât normele de drept de origine legislativă, cât și pe cele jurisprudențiale – pentru sistemele statelor în care jurisprudența este considerată izvor de drept – și presupune îndeplinirea unor condiții calitative, de claritate, accesibilitate și previzibilitate. Însă nu poate fi opusă această realitate, cu consecința că decizia Curții Constituționale ar putea fi interpretată ca având calitatea de a fi inclusă în noțiunea de ”lege”, tocmai prin prisma faptului că ea nu consacră o conduită precisă, ci stabilește doar niște repere, pe care trebuie să le aibă în vedere legiuitorul la stabilirea conținutului infracțiunii de abuz în serviciu, conform cu criticile Curții Constituționale.

Ca atare, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de Procedură Penală, art. 595 și 597 Cod de Procedură Penală, se va respinge ca nefondată contestația formulată.” (Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia penală nr. 80 din 13 iunie 2017, www.rolii.ro)

Decizia poate fi consultată integral pe www.rolii.ro

Cuvinte cheie: > > >