În opinia avocatului general Mengozzi, limitarea în timp a efectelor nulității clauzelor „prag”, introduse în contractele de credit ipotecar în Spania, este compatibilă cu dreptul Uniunii. Implicaţiile macroeconomice legate de amploarea utilizării acestor clauze justifică, printre altele, această limitare, anunță CJUE într-un comunicat:
În Spania, multe persoane fizice au iniţiat împotriva unor instituțiilor financiare proceduri judiciare prin care solicitau să se constate că clauzele „prag” introduse în contractele de credit ipotecar încheiate cu consumatorii aveau un caracter abuziv și, prin urmare, nu creau obligații pentru consumatori. Clauzele în discuție prevăd că, chiar dacă rata dobânzii devine inferioară unui anumit nivel (sau „prag”) definit în contract, consumatorul trebuie să continue să plătească dobânzi minime echivalente cu acest prag fără a putea beneficia de o rată a dobânzii inferioară acestuia.
Prin hotărârea din 9 mai 2013, Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) a calificat clauzele „prag” ca fiind abuzive, având în vedere că consumatorii nu fuseseră informați în mod adecvat cu privire la sarcina economică și juridică pe care aceste clauze le-o atribuiau. Totuși, Tribunal Supremo a hotărât să limiteze efectele în timp ale deciziei de constatare a nulității clauzelor amintite, astfel încât aceasta să producă efecte numai pentru viitor, începând de la data pronunţării hotărârii menţionate anterior.
Consumatori afectați de aplicarea acestor clauze solicită restituirea sumelor pe care pretind că le-au plătit în mod nejustificat instituțiilor financiare de la data încheierii contractelor lor de credit.
Sesizat cu aceste cereri, Juzgado de lo Mercantil no 1 Granada (Tribunalul Comercial nr. 1 din Granada, Spania) și Audiencia Provincial de Alicante (Curtea Provincială din Alicante, Spania) solicită Curții de justiţie să stabilească dacă limitarea efectelor deciziei de constatare a nulității la data pronunțării hotărârii Tribunal Supremo este compatibilă cu directiva privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE), dat fiind că, potrivit acestei directive, astfel de clauze nu creează obligații pentru consumatori.
În concluziile sale din 13 iulie 2016, în cauzele conexate C-154/15, C-307/15 și C-308/15, avocatul general Paolo Mengozzi constată că directiva nu vizează armonizarea sancțiunilor aplicabile în cazul recunoașterii caracterului abuziv al unei clauze contractuale și, prin urmare, nu impune statelor membre să prevadă nulitatea retroactivă a unei astfel de clauze.
De asemenea, avocatul general arată că directiva nu stabilește condițiile în care o instanță națională este abilitată să limiteze efectele deciziilor de constatare a caracterului abuziv al unei clauze contractuale. În consecință, revine ordinii juridice interne a statelor membre sarcina să prevadă aceste condiții, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității dreptului Uniunii.
În ceea ce privește principiul echivalenței, avocatul general subliniază că Tribunal Supremo nu limitează efectele în timp ale deciziilor sale numai în litigiile privind dreptul Uniunii. Dimpotrivă, este cert faptul că această instanță a utilizat deja o asemenea posibilitate în litigii pur interne.
În ceea ce privește principiul efectivității , avocatul general consideră că, întrucât constituie o sancţiune care are un efect disuasiv în privinţa vânzătorilor sau a furnizorilor, interdicţia utilizării clauzelor „prag” începând de la 9 mai 2013 și obligația restituirii sumelor încasate în mod nejustificat începând de la această dată contribuie la realizarea obiectivelor urmărite de directivă.
În plus, avocatul general recunoaşte că, la data pronunțării cu privire la efectele în timp ale hotărârii sale, o instanță națională supremă poate pune în balanță protecția consumatorilor cu implicațiile macroeconomice legate de utilizarea clauzelor „prag”. În acest context, avocatul general consideră că, în mod excepțional, implicațiile amintite pot justifica limitarea în timp a efectelor nulității unei clauze abuzive fără ca echilibrul în relația dintre consumator și vânzător sau furnizor să fie rupt.
În aceste condiţii, avocatul general propune Curţii să declare că limitarea în timp a efectelor nulităţii clauzelor „prag”, incluse în contractele de împrumut ipotecar în Spania, este compatibilă cu directiva.
Cuvinte cheie: CJUE > clauza abuziva > contract de credit > Directiva 93/13/CEE
