Norma juridică (art. 324 alin. 1 NCC) potrivit căreia ,, La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soţi, ţinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile locative proprii ale foştilor soţi”, nu poate fi interpretată în sensul inadmisibilităţii formulării, pe cale separată, a unei cereri de atribuire a beneficiului contractului de închiriere, ulterior desfacerii căsătoriei.
Potrivit dispoziţiilor legale citate, dacă a astfel de cerere se formulează în cadrul acţiunii de divorţ, ea are un caracter accesoriu, în raport cu cererea de desfacere a căsătoriei, iar din analiza textului indicat nu se poate reţine niciun impediment, de natură a aduce vreo vătămare părţilor implicate, în situaţia în care, o astfel de cerere este formulată şi pe cale separată, ulterior divorţului. O interpretare contrară este de natură a aduce atingere drepturilor părţilor izvorâte din contractul de închiriere, prin limitarea accesului la justiţie. (Tribunalul Constanţa, Decizia civilă nr. 25/2014)
Cuvinte cheie: acces la justitie > actiune de divort > actiune inadmisibila > beneficiul contractului de inchiriere > cerere accesorie > desfacerea casatoriei > noul cod civil
