Fapta agentului de pază constând în încălcarea, cu intenţie, a obligaţiei prevăzute de art. 46 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 333/2003, de a prinde şi a prezenta poliţiei agresorii care se aflau chiar în clubul păzit în momentul în care au sosit organele de poliţie la faţa locului, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal.
Extras din considerentele deciziei penale nr. 840/2018 a Curții de Apel Brașov:
”Inculpatul C. şi-a încălcat obligaţiile legale stabilite în art. 46 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 333/2003, potrivit cărora „În timpul serviciului, personalul de pază este obligat:… d) să oprească şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au săvârşit infracţiuni ori alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele interne stabilite prin regulamentele proprii, iar în cazul infracţiunilor flagrante, să prindă şi să prezinte poliţiei pe făptuitor, să oprească şi să predea poliţiei bunurile ori valorile care fac obiectul infracţiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori paza lor, întocmind totodată un proces-verbal pentru luarea acestor măsuri. Procesul-verbal astfel întocmit constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală;”
Aşadar, inculpatul C., care se afla în timpul serviciului în data de 1.05.2015, avea obligaţia de a-i opri, de a-i prinde şi a-i prezenta poliţiei pe agresorii persoanelor vătămate B. şi D.. Cele două persoane vătămate consumaseră băuturi alcoolice în clubul F., unde inculpatul C. a asigurat paza în calitate de agent de pază în noaptea respectivă. După ce au ieşit din club, în timp ce se aflau în faţa uşii de intrare, cele două persoane vătămate au fost agresate iniţial de către o persoană rămasă neidentificată şi apoi de inculpatul A.. Din probele administrate, respectiv din declaraţiile persoanelor vătămate, ale martorului H. şi din înregistrările efectuate de camerele de luat vederi ale D.R.D.P. G. (Camera 01) şi Q. (Ch. 12), care pot fi vizionate, rezultă cu certitudine că inculpatul C. a asistat la incidentul în care o persoană neidentificată şi coinculpatul A. au lovit persoanele vătămate în timp ce se aflau în faţa clubului la care lucra inculpatul.
Astfel, de pe înregistrarea făcută de camera video 01 („Parcare”) se vede foarte clar că, în intervalul orar 04:05:30-04:07:30 menţionat pe cameră (chiar dacă intervalul orar setat pe cameră nu corespunde cu cel real, este cert că evenimentele s-au petrecut în noaptea respectivă), persoanele vătămate au fost lovite de individul rămas neidentificat şi de agentul de pază A., iar inculpatul C. a fost de faţă la acest incident. Aşadar, inculpatul C. a văzut care sunt cei care au lovit persoanele vătămate în noaptea de 30.04/01.05.2015.
De asemenea, din înregistrarea făcută de această cameră video se vede cum la ora menţionată pe cameră 04;36:40 a sosit poliţia, însoţită de agenţi ai forţelor speciale de intervenţie, iar la 04:38:23 agenţii de poliţie intră în club.
Aceleaşi aspecte sunt înregistrate şi pe camera video „Q.”, unde se poate vedea exercitarea agresiunilor asupra persoanelor vătămate în intervalul orar menţionat pe cameră 03:47:11-03:50:00. Din nou, faptul că pe cameră este setată o altă oră nu are nicio relevanţă, deoarece se poate constata că este vorba de acelaşi eveniment, petrecut între aceleaşi persoane, în noaptea de 30.04./01.05.2018, în faţa clubului F..
La ora 03:48:16 menţionată pe cameră se vede clar cum inculpatul C. era de faţă la agresiune şi s-a aplecat să ridice de jos o sticlă cu apă. Deşi orientarea camerei nu a permis surprinderea întregului incident, imaginile înregistrate sunt suficiente pentru a dovedi faptul că inculpatul C. a fost de faţă la săvârşirea infracţiunilor flagrante de lovire exercitate asupra persoanelor vătămate.
Săvârşirea unei infracţiuni flagrante îl obligă pe agentul de pază să prindă şi să prezinte poliţiei pe făptuitor, chiar dacă această infracţiune flagrantă s-a comis în interiorul localului sau în faţa uşii de intrare a acestuia. Altfel ar însemna ca agenţii de pază ar putea să asiste pasivi la infracţiuni flagrante grave comise la intrarea în localurile unde exercită paza şi să nu aibă nicio obligaţie de a prinde pe făptuitori şi a-l prezenta poliţiei, ceea ce nu poate fi acceptat.
Interpretarea corectă a textului de la art. 46 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 333/2003 este acela că agenţii de pază au obligaţia de a legitima şi a opri persoanele cu privire la care există date sau indicii că au săvârşit infracţiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, însă au obligaţia de a prinde şi a preda poliţiei pe făptuitorii infracţiunilor flagrante indiferent dacă acestea s-au comis în obiectivul păzit ori în apropierea acestuia.
În intervalul dintre momentul lovirii persoanelor vătămate şi momentul sosirii poliţiei agresorii nu au părăsit clubul în care inculpatul C. a exercitat paza, acest lucru putând fi constatat din urmărirea filmării video de pe cele două camere de luat vederi. Având în vedere că inculpatul C. a asistat direct la exercitarea de violenţe asupra persoanelor vătămate, este evident că îi cunoştea şi îi putea indica organelor de poliţie, în momentul în care acestea au venit la club ca să cerceteze faptele de agresiune comise asupra persoanelor vătămate. Neîndeplinindu-şi această obligaţie legală, inculpatul a încălcat obligaţia prevăzută de art. 46 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 333/2003.
Inculpatul C. avea obligaţia legală, prevăzută de art. 46 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 333/2003 să prindă şi să prezinte poliţiei pe făptuitori şi nu şi-a îndeplinit această obligaţie, fapt ce a avut drept consecinţă imposibilitatea organelor de urmărire penală de a-l identifica pe cel de-al doilea agresor în timp real.
Având în vedere că obligaţia legală a inculpatului C. de a-i preda poliţiei pe autorii infracţiunilor flagrante este prevăzută într-o lege, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în Decizia CCR nr. 405/2016 privind necesitatea ca obligaţia încălcată de funcţionar să fie prevăzută în legislaţia primară.
Întrucât încălcarea cu intenţie de către inculpatul C. a obligaţiei prevăzute de art. 46 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 333/2003, de a prinde şi a prezenta poliţiei pe cei care au agresat persoanele vătămate în data de 1.05.2015, agresori care se aflau chiar în clubul păzit de inculpat în momentul în care au sosit organele de poliţie la faţa locului, rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal.”
Cuvinte cheie: abuz in serviciu > Legea nr. 333/2003 > paznic
