În cazul în care în statutul societăţii s-a prevăzut că directorul general – care conduce comitetul de direcţie – este numit de adunarea generală a asociaţilor, nu este posibil ca prin încheierea unui contract de mandat comercial unul dintre administratori să dobândească calitatea de director general, întrucât, astfel, se înlătură competenţele absolute ale adunării generale a asociaţilor, fapt care echivalează cu lipsa consimţământului societăţii la încheierea acestuia, lipsă care atrage nulitatea absolută a contractului.
Existenţa unei prevederi exprese în statutul societăţii privitoare la delimitarea netă între atribuţiile şi responsabilităţile directorului general şi ale directorilor simpli (administratori), în sensul conferirii exclusive a atribuţiei de reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii şi în justiţie în favoarea directorului general, face să fie întemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a administratorului care, cu încălcarea prevederilor statutare, a fost numit director general. (ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: contract de mandat > Legea nr. 31/1990 > reprezentare legala
