Conform art. 208 alin.2 Cod Penal, infracțiunea de hărțuire constă în efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează temere unei persoane.
Instanța constată că inculpatul a trimis mesaje repetate cu conținut explicit minorului, mesaje cu tentă sexuală, chiar și în condițiile în care i-a fost atrasă atenția de către mama victimei.
Este evident faptul că aceste mesaje au cauzat o temere minorului, care a apelat la mama sa pentru a lua măsurile ce se impun, aceasta formulând plângere la poliție.
Instanța apreciază ca fiind foarte grave acțiunile inculpatului de a efectua frecvente apeluri și mesaje tip SMS cu un conținut indecent, cauzându-i o stare de temere persoanei vătămate în vârstă de 13 ani.
Statul, prin instituțiile sale, trebuie să ia măsurile ce se impun în ceea ce îl privește pe minor, astfel încât acesta să fie protejat și să îi fie asigurată o dezvoltare armonioasă, ferită de acțiuni de genul celor ale inculpatului.
Exista posibilitatea, din modul de desfășurare a evenimentelor rezultând acest lucru, ca lucrurile să evolueze și chiar ca minorul să fie abuzat sexual, în condițiile în care, scopul final al inculpatului era să îl aducă pe minorul, persoană vătămată, acasă la el.
Un asemenea comportament al inculpatului poate cauza grave probleme psihice, pe viitor, minorului. Instanța apreciază că, față de comportamentul inculpatului, adiacent apelurilor telefonice și mesajelor trimise, în contextul în care îl invita pe minor acasă la el, să îi arate organul sexual, numai faptul că a fost formulată o plângere penală împotriva inculpatului a dus la stoparea acțiunilor acestuia.
Având în vedere vârsta minorului, nivelul de dezvoltare intelectuală a acestuia, modul de percepere al celor întâmplate, teama zilnică a acestuia creată de apelurile inculpatului, instanța apreciază că singura modalitate de executare a pedepsei este cea cu executare efectivă, inculpatul trebuind să înțeleagă consecințele faptelor sale și să se reeduce, nicio altă modalitate de executare a pedepsei nefiind adecvată pentru a duce la îndreptarea inculpatului.
”Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
Persoana vătămată LD-C în vârstă de 13 ani, a declarat (filele 21-24) că îl cunoaște pe inculpatul CV, din vedere, de mai mult timp, fiind vecini de cartier.
În luna martie a anului 2015, într-o după-amiază, în timp ce venea de la școală cu autobuzul nr. 10, persoana vătămată l-a văzut pe inculpatul CV și l-a salutat. Inculpatul a intrat în vorbă cu persoana vătămată, care a avut încredere în el, deoarece era în uniformă de agent de securitate.
Inculpatul a întrebat-o pe persoana vătămată daca vrea să fie prieteni, iar aceasta a acceptat, cu toate că a apreciat că inculpatul are peste 30 de ani, nebănuind că are „vreun interes urât”. Astfel, inculpatul CV a reușit să obțină numărul de telefon al persoanei vătămate L D-C.
Aspectele arătate până în acest punct se coroborează parțial cu declarațiile inculpatului (filele 108-110; 119; 131-132), care a arătat că întâlnirea din autobuz, ocazie cu care a făcut schimb de numere de telefon cu persoana vătămată, a avut loc la o dată pe care nu o mai ține minte exact, „spre sfârșitul anului 2014”. Mai mult, inculpatul a susținut că persoana vătămată s-a arătat interesată de telefonul său, respectiv un „iPhone 3”, iar motivația pentru schimbul de numere a fost ca persoana vătămată să-l ajute pe inculpat să „înregistreze muzică pe telefon”. Este relevant faptul că, la momentul la care a dat declarația respectivă, inculpatul CV nu a studiat dosarul cauzei și nu avea cunoștință de conținutul declarației persoanei vătămate.
După ce autobuzul a ajuns în cartierul D C și cei doi s-au despărțit, inculpatul C V i-a trimis persoanei vătămate un mesaj tip SMS cu tentă sexuală, în care îi propunea să vină la el acasă.
Ulterior, inculpatul a continuat să îi trimită mesaje tip SMS cu conținut indecent/sexual persoanei vătămate timp de aproximativ 3 săptămâni.
Cu ocazia audierii, în prezența unui psiholog, persoana vătămată a reprodus (fila 28) o parte din mesajele primite de la inculpat:
„Ce faci p*** mikă?
Dacă vii la mine și îmi arăți îți dau telefonul
Vin-o la mine ca să îți dau telefonul
Să treci pe la mine că îmi arăți p***!”
Astfel, se poate observa cum inculpatul a încercat să se agațe de orice „slăbiciune” a persoanei vătămate, pentru a o ademeni la el acasă.
Aceste mesaje au făcut-o pe persoana vătămată să-i ceară inculpatului, atât în mod direct, cât și printr-un mesaj tip „SMS”, să înceteze, însă inculpatul „a tot insistat”. Mai mult, persoana vătămat a arătat că, de fiecare dată când se întâlnea cu inculpatul CV în autobuzul nr. 10, acesta îi cerea să vină la el acasă pentru a-i arăta organul genital, iar o dată i-a arătat pe telefon un filmuleț cu adulți care întrețineau raporturi sexuale.
Văzând că nu este lăsat în pace de inculpatul CV, persoana vătămată LD-C i-a povestit cele întâmplate și i-a arătat mesajele primite mamei sale, martora LM-M. Persoana vătămată nu a povestit cele întâmplate tatălui ei, „de rușine”.
Martora LM-M (filele 29-31) a confirmat cele spuse de către fiul său și a arătat că îl cunoaște pe inculpatul CV, fiind colegă de muncă cu acesta, în perioada 2012-2013. Martora declară că, în perioada martie-aprilie 2015, fiul său i-a arătat mai multe mesaje tip SMS, în care inculpatul C V îi cerea în mod explicit să se ducă la el acasă pentru a întreține relații sexuale. Martora L M-M a văzut 5-6 mesaje (al căror conținut nu și-l mai amintește exact), însă a aflat de la fiul său că acesta a mai primit și alte mesaje cu tentă sexuală, mesaje pe care le-a șters, de rușine. Totodată, persoana vătămată i-a povestit martorei că inculpatul îl sună și nu îl lasă în pace.
Mai mult, martora a arătat că „copilul meu LD-C am văzut că era, în acele momente când îmi spunea ce i se întâmplă și-mi arăta acele SMS-uri de la acest individ, într-o stare vizibilă de rușine, încordare și chiar teamă că i s-ar putea întâmpla ceva rău de la acest individ.”
Cu toate că a apreciat că fiul său era supus unei hărțuiri telefonice în acea perioadă, martora a șters acele mesaje și nu i-a povestit soțului său, martorul LR, fiindu-i frică de faptul că acesta ar putea să-l agreseze pe inculpat.
Martora l-a confruntat pe inculpatul CV, iar acesta, recunoscând în mod indirect trimiterea mesajelor respective, i-a spus că îi place de fiul său, pentru că este un băiat isteț și că doar vorbește cu acesta. În ciuda acestei discuții, în zilele următoare, martora a fost anunțată de fiul său cu privire la faptul că inculpatul C V continuă să îl hărțuiască.
Tatăl persoanei vătămate, martorul LR (filele 33-36), a arătat că fiul său a primit un mesaj care l-a intrigat, mesaj despre care persoana vătămată i-a spus că este de la inculpatul CV.
Martorul LR a prezentat telefonul fiului său la Poliția mun. Galați, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal și o planșă fotografică aferentă (filele 39-45). Astfel, la data de 16.06.2015, persoana vătămată a primit următorul mesaj tip SMS de la postul telefonic cu numărul de apel x: „C., stiu ka esti suparat pe mine d la tel ala sa sti ka sa strikat ok eu am un samsung ku klapa te rog raspunde la tel sa vbim ok”.
De la același post telefonic a mai fost înregistrat un apel în data de 07.04.2015, ora 11:18 și un apel pierdut în data de 25.06.2015, ora 18:16.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 15 Cod penal, respectiv infracțiunea de hărțuire , prev de art.208 alin.2 Cod Penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
Conform art.208 alin.2 Cod Penal, infracțiunea de hărțuire constă în efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează temere unei persoane.
Este necesar ca efectuarea apelurilor sau comunicărilor să fie repetată, iar conținutul acestora să nu constea într-o amenințare sau într-un șantaj.
Instanța constată că inculpatul a trimis mesaje repetate cu conținut explicit minorului, mesaje cu tentă sexuală, chiar și în condițiile în care i-a fost atrasă atenția de către mama victimei.
Mai mult decât atât, persoana vătămată a arătat că, de fiecare dată când se întâlnea cu inculpatul CV în autobuzul nr. 10, acesta îi cerea să vină la el acasă pentru a-i arăta organul genital, iar o dată i-a arătat pe telefon un filmuleț cu adulți care întrețineau raporturi sexuale.
Este evident faptul că aceste mesaje au cauzat o temere minorului, care a apelat la mama sa pentru a lua măsurile ce se impun, aceasta formulând plângere la poliție.
Inițial, persoana vătămată i-a solicitat inculpatului să înceteze, însă acesta a continuat profitând și de starea de inocență a minorului, care era respectuos cu inculpatul deoarece l-a văzut în uniformă de agent de pază.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind foarte grave acțiunile inculpatului de a efectua frecvente apeluri și mesaje tip SMS cu un conținut indecent, cauzându-i o stare de temere persoanei vătămate LD-C, în vârstă de 13 ani.
Statul, prin instituțiile sale, trebuie să ia măsurile ce se impun în ceea ce îl privește pe minor, astfel încât acesta să fie protejat și să îi fie asigurată o dezvoltare armonioasă,ferită de acțiuni de genul celor ale inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 74 Cod penal, va ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Va avea însă în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală conform fișei de cazier judiciar, a recunoscut săvârșirea faptei.
Va lua în calcul și faptul că persoana vătămată este minoră, făcând parte dintr-o categorie vulnerabilă, fiind necesară ocrotirea acestuia.
Prin urmare, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 2 luni închisoare, prin reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de textul de lege.
Exista posibilitatea, din modul de desfășurare a evenimentelor rezultând acest lucru, ca lucrurile să evolueze și chiar ca minorul să fie abuzat sexual, în condițiile în care, scopul final al inculpatului era să îl aducă pe minorul, persoană vătămată, acasă la el.
Un asemenea comportament al inculpatului poate cauza grave probleme psihice, pe viitor, minorului.
Instanța apreciază că ,față de comportamentul inculpatului ,adiacent apelurilor telefonice și mesajelor trimise ,în contextul în care îl invita pe minor acasă la el, să îi arate organul sexual, numai faptul că a fost formulată o plângere penală împotriva inculpatului a dus la stoparea acțiunilor acestuia.
Având în vedere vârsta minorului, nivelul de dezvoltare intelectuală a acestuia, modul de percepere al celor întâmplate, teama zilnică a acestuia creată de apelurile inculpatului, instanța apreciază că singura modalitate de executare a pedepsei este cea cu executare efectivă, inculpatul trebuind să înțeleagă consecințele faptelor sale și să se reeduce, nicio altă modalitate de executare a pedepsei nefiind adecvată pentru a duce la îndreptarea inculpatului.” (Judecătoria Galați, Sentința penală nr. 517/2016, definitivă prin decizia nr. 702/2016 a Curții de Apel Galați, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: executare pedeapsa > hartuire
