(In)compatibilitatea judecătorului care a constatat perimată cererea reclamantului în continuarea judecăţii în urma casării cu trimitere spre continuarea judecării cauzei

3 noiembrie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

Judecătorul care a constatat perimată cererea reclamantului nu a devenit incompatibil în continuarea judecăţii în urma casării cu trimitere spre continuarea judecării cauzei.

”Incompatibilitatea absolută obiectivă poate fi invocată, cu titlu de excepţie absolută, în orice stare a pricinii, având în vedere dispoziţiile art. 45 C. pr. civ., potrivit cărora, „în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii”.

De asemenea, potrivit art. 176 pct. 4 C. pr. civ., hotărârea pronunţată de către un judecător incompatibil este lovită de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări.

Având a analiza dacă hotărârea primei instanţe este lovita de nulitate absolută, Curtea reţine că incompatibilitatea nu intervine numai în situaţii în care judecătorul cauzei şi-a spus părerea cu privire la fondul acesteia, ci în orice situaţii în care a rezolvat prin hotărârea pronunţată o chestiune litigioasă cu înrâurire asupra soluţiei pronunţate în proces.

Citeste mai mult  Inaplicabilitatea prevederilor privind concedierea în cazul încetării CIM pe durata perioadei de probă

În cauză, judecătorul a avut de analizat în ce măsură părţile au mai stăruit sau nu în continuarea procesului civil, iar concluzia că această cauză a rămas în nelucrare o perioadă de timp, corespunzătoare soluţiei că a intervenit perimarea, nu conduce la concluzia că judecătorul a devenit incompatibil în continuarea judecăţii în situaţia în care instanţa de control judiciar a stabilit contrariul.

Raţiunea şi scopul prevederilor art.41 alin. (1) C. pr. civ. nu se regăsesc într-o astfel de situaţie întrucât aspectele referitoare la perimare nu mai pot fi repuse în discuţie pe parcursul procesului. Acest raţionament rezultă şi din interpretarea teleologică a textului de lege menţionat, legiuitorul urmărind asigurarea imparţialităţii obiective a judecătorului şi evitarea situaţiilor în care acesta, în virtutea activităţii sale jurisdicţionale anterioare, a exprimat deja o părere asupra fondului procesului pe care trebuie din nou să îl soluţioneze. Or, în speţă aşa cum deja s-a menţionat acest incident procedural intervine în legătură cu actele procedură în care se materializează activitatea procesuală, fiind vorba de o problemă care priveşte stăruinţa în continuarea judecăţii, iar nu o soluţionare a unei chestiuni litigioase cu înrâurire asupra soluţiei care se pronunţă în cauză.” (Curtea de Apel Timișoara, Decizia civilă nr. 190 din 28 februarie 2017, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >