(In)compatibilitatea judecătorului care a constatat perimată cererea reclamantului în continuarea judecăţii în urma casării cu trimitere spre continuarea judecării cauzei

3 noiembrie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

Judecătorul care a constatat perimată cererea reclamantului nu a devenit incompatibil în continuarea judecăţii în urma casării cu trimitere spre continuarea judecării cauzei.

”Incompatibilitatea absolută obiectivă poate fi invocată, cu titlu de excepţie absolută, în orice stare a pricinii, având în vedere dispoziţiile art. 45 C. pr. civ., potrivit cărora, „în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii”.

De asemenea, potrivit art. 176 pct. 4 C. pr. civ., hotărârea pronunţată de către un judecător incompatibil este lovită de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări.

Având a analiza dacă hotărârea primei instanţe este lovita de nulitate absolută, Curtea reţine că incompatibilitatea nu intervine numai în situaţii în care judecătorul cauzei şi-a spus părerea cu privire la fondul acesteia, ci în orice situaţii în care a rezolvat prin hotărârea pronunţată o chestiune litigioasă cu înrâurire asupra soluţiei pronunţate în proces.

Citeste mai mult  RIL admis. Condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ

În cauză, judecătorul a avut de analizat în ce măsură părţile au mai stăruit sau nu în continuarea procesului civil, iar concluzia că această cauză a rămas în nelucrare o perioadă de timp, corespunzătoare soluţiei că a intervenit perimarea, nu conduce la concluzia că judecătorul a devenit incompatibil în continuarea judecăţii în situaţia în care instanţa de control judiciar a stabilit contrariul.

Raţiunea şi scopul prevederilor art.41 alin. (1) C. pr. civ. nu se regăsesc într-o astfel de situaţie întrucât aspectele referitoare la perimare nu mai pot fi repuse în discuţie pe parcursul procesului. Acest raţionament rezultă şi din interpretarea teleologică a textului de lege menţionat, legiuitorul urmărind asigurarea imparţialităţii obiective a judecătorului şi evitarea situaţiilor în care acesta, în virtutea activităţii sale jurisdicţionale anterioare, a exprimat deja o părere asupra fondului procesului pe care trebuie din nou să îl soluţioneze. Or, în speţă aşa cum deja s-a menţionat acest incident procedural intervine în legătură cu actele procedură în care se materializează activitatea procesuală, fiind vorba de o problemă care priveşte stăruinţa în continuarea judecăţii, iar nu o soluţionare a unei chestiuni litigioase cu înrâurire asupra soluţiei care se pronunţă în cauză.” (Curtea de Apel Timișoara, Decizia civilă nr. 190 din 28 februarie 2017, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >