Încredinţarea unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane sub influenţa alcoolului

8 ianuarie 2020 Drept Penal

Curtea de Apel Oradea a dispus sesizarea ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei probleme de drept: Dacă în condiţiile art. 335 alin. 3 Cod penal, acţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care ştia că se află sub influenţa alcoolului, trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge sau este suficient ca aceasta să aibă o îmbibaţie alcoolică indiferent de gradul de alcoolemie?

Chestiunea de drept nu a primit o dezlegare jurisprudențiala până în prezent, lăsând să existe în doctrină și în mediul juridic puncte de vedere diferite cu privire la interesul încriminării infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 3 Cod penal în sensul că, acțiunea de încredințare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care știa că se află sub influența alcoolului, trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge sau este suficient ca aceasta să aibă o îmbibație alcoolică indiferent de gradul de alcoolemie.

Citeste mai mult  CCR. Dispoziții privind contestația în camera preliminară neconstituționale

În acest sens, în cauza în care s-a dispus sesizarea ÎCCJ, judecătorul de fond a fost de părere că la aprecierea dispozițiilor art. 335 alin. 3 Cod penal, acțiunea de încredințare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care știa că se află sub influența alcoolului, trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0/80g/l alcool pur în sânge, respectiv atâta timp cât cel care conduce autovehiculul nu comite infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) sau (2) Cod penal sau art. 336 Cod penal nu se poate reține comiterea unei fapte tipice de cel care i-a încredințat vehiculul.

În schimb, Ministerul Public a fost de părere că la aprecierea dispozițiilor art. 335 alon. 3 Cod penal, acțiunea de încredințare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care știa că se află sub influența alcoolului, nu trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibație alcoolică indiferent de gradul de alcoolemie, respectiv pe de o parte inculpatul a acționat cu vinovăția prevăzută de lege, întrucât a cunoscut starea în care se afla cel care a condus mașina, iar pe de altă parte, pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 3 Cod penal, teza finală, textul de lege nu prevede o limită a valorii alcoolemiei raportat la persoana căreia i se încredințează autoturismul.

Citeste mai mult  DIICOT. Grupare specializata in trafic de minori destructurata in Dambovita

S-a mai precizat că textul de incriminare, art. 335 alin. 3 Cod penal, teza finală, are în vedere o stare de fapt preexistentă, și anume cel căruia i se încredințează autoturismul trebuie să se afle sub influența alcoolului, fără o altă precizare suplimentară privind nivelul alcoolemiei.

Curtea de Apel apreciază că, chestiunea de drept supusă analizei pornește de la o incoerență a legiuitorului care la art. 335 alin. 3 cod penal a încriminat ca infracțiune fapta persoanei de a încredința un vehicul pentru care legea preveze obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei peroane care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute în alin. 1 sau 2 sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive, respectiv pentru primele două ipoteze se face trimitere la două texte de lege care constituie infracțiune (art. 335 alin. 1 și 2 Cod penal), iar pentru a treia ipoteză se menționează expres starea în care trebuie să se afle persoana respectivă pentru a fi în prezența infracțiunii, în loc să se facă trimitere la dispozițiile art. 336 alin. 1 sau 2 Cod penal așa cum s-a procedat anterior.

Cuvinte cheie: >