Inculpatul poate retracta în fața instanței consimțământul referitor la acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorul

22 august 2016 Drept Penal Jurisprudenta

Inculpatul poate reveni asupra acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorul până la soluționarea acestui acord de către prima instanță, întrucât acesta nu poate fi condamnat în temeiul unui acord asupra căruia a revenit și pe care nu-l mai acceptă.

”La 28.04.2015 a fost încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției nr.190/P/2015 între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul ȘV, asistat de apărător ales, având ca obiect recunoașterea de către inculpat a săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art.297 alin.1 Cod penal și fals intelectual prev. de art.321 alin.1 Cod penal, aflate în concurs, acceptarea încadrării juridice și stabilirea felului și cuantumului pedepsei, precum și forma de executare a acesteia, în sensul celor expuse în cele ce preced.

Asupra problemei dacă inculpatul își poate retrage consimțământul exprimat în faza de urmărire penală pentru încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, instanța de fond a apreciat că un astfel de act procesual de dispoziție al inculpatului este posibil și admisibil.

În acest sens, a avut în vedere prevederile art.484 al.2 Cod procedură penală, potrivit cărora, în procedura necontradictorie desfășurată în ședință publică este necesară ascultarea inculpatului de către instanță, sub aspectul exprimării consimțământului de către acesta.

Noțiunea de ascultare a inculpatului este diferită de audierea inculpatului, acești termeni fiind folosiți pentru situații exprese și diferite în desfășurarea procedurilor penale (cum este diferența între ascultarea inculpatului prev. de art.375 Cod procedură penală și audierea inculpatului, ca mijloc de probă prev. distinct de art.378 Cod procedură penală).

Astfel, din folosirea de către legiuitor a termenului de ascultare, iar nu de audiere, rezultă faptul că ascultarea se face asupra problemei exprese privind verificarea și exprimarea totodată a consimțământului dat de către inculpat la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.

S-a mai reținut de instanța de fond că și literatura de specialitate care tratează minuțios această problemă – față de lipsa până în prezent a unei practici judiciare stabilite la nivel național și față de caracterul relativ nou al acestei instituții de drept procesual penal – prevede posibilitatea retractării consimțământului exprimat inițial, referitor la acordul de recunoaștere a vinovăției.

Astfel, în literatura de specialitate (N. Volonciu și colectiv, Noul Cod de procedură penală comentat, ediția a II-a, editura Hamangiu 2015, pagina 1275), s-a exprimat opinia că, întrucât inculpatul ar trebui să își manifeste în fața instanței voința de a încheia acordul de recunoaștere a vinovăției, înseamnă că acesta este momentul până la care el poate reveni asupra manifestării inițiale de voință, exprimată în fața procurorului, prin semnarea acordului de recunoaștere a vinovăției. Raționamentul este similar celui care permite părților dintr-un proces civil, care au încheiat în scris o tranzacție, de a nu își mai da acordul asupra acesteia în fața instanței de judecată.

Citeste mai mult  Evacuarea debitorului aflat în procedura insolvenței. Instanța competentă

Ținând seama de prevederile art.484 Cod procedură penală, manifestarea de voință expresă în ce privește retractarea acordului de recunoaștere a vinovăției a inculpatului, precum și considerațiile privind ultimul moment în care aceasta poate interveni, prima instanță, în baza art.485 alin.1 lit.b Cod procedură penală, a respins acordul de recunoaștere a vinovăției (…) pentru lipsa consimțământului în fața instanței și retragerea consimțământului exprimat de către inculpat la încheierea acestui acord. (…)

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele scrise de apel, s-a arătat că în mod greșit s-a respins acordul de recunoaștere a vinovăției (…)

Așa cum s-a stabilit în jurisprudență (decizia nr.258/A/14.05.2015 a Curții de Apel Târgu Târgu Mureș), „dacă manifestarea de voință a inculpatului a fost una valabil exprimată la data încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și sunt îndeplinite și celelalte condiții, instanța nu poate să respingă acordul pentru simplul motiv că inculpatul s-a răzgândit după semnarea acordului și l-a denunțat unilateral.

A admite caracterul retractabil al consimțământului inculpatului care a încheiat cu procurorul un acord valabil de recunoaștere a vinovăției ar însemna să se accepte întârzieri nejustificate în soluționarea a pricinilor și prin aceasta ineficiența unei proceduri legale menite să scurteze durata proceselor, ceea ce vine în contradicție cu termenul rezonabil de soluționare a cauzelor”.

Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.485 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, anterior instanța admite acordul de recunoaștere a vinovăției și pronunță soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.480 – 482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului.

Dispozițiile art.480-482 Cod de procedură penală stabilesc categoriile de infracțiuni pentru care legea prevede că se poate încheia un acord în funcție de cuantumul pedepsei prevăzute de lege, faptul că din probele administrate rezultă suficiente date cu privire la existența faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, asistența juridică obligatorie a inculpatului care încheie acordul, forma scrisă a acordului și conținutul acestuia.

Citeste mai mult  Problematica vizand autoranirea in cazul infractiunii de parasire a locului accidentului, la ICCJ

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă, printre altele, că la încheierea acordului de vinovăție inculpatul trebuie să declare în mod expres că recunoaște comiterea faptelor și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect care presupune manifestarea expresă a consimțământului inculpatului, voința acestuia de a încheia acest acord.

Pentru a fi valabil consimțământul inculpatului, acesta trebuie să fie exprimat în anumite condiții, cum ar fi să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză, fiind viciat atunci când este dat din eroare.

În cauza de față, Curtea constată că în fața instanței de fond inculpatul ȘV a arătat că au fost descoperite înscrisuri despre a căror existență nu a știut, iar un alt inculpat cercetat a declarat că a rupt mai multe documente esențiale în cauză, astfel că nu au fost lămurite toate aspectele cu privire la vinovăția sa și la existența prejudiciului, motiv pentru care, atunci când a fost ascultat potrivit dispozițiilor art.484 alin.2 Cod procedură penală, nu și-a mai menținut consimțământul cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției nr.190/P/2015 încheiat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În aceste condiții, Curtea reține că susținerea procurorului care a formulat motivele scrise de apel, potrivit căreia … instanța, prin rezoluția din 20.05.2015 (fila 1 dosar X), a constatat că au fost respectate condițiile prevăzute de art.482 și art.483 Cod procedură penală …, este nefondată.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia instanța nu poate să respingă acordul pentru simplul motiv că inculpatul s-a răzgândit după semnarea acordului și l-a denunțat unilateral și nici cea potrivit căreia a admite caracterul retractabil al consimțământului inculpatului care a încheiat cu procurorul un acord valabil de recunoaștere a vinovăției ar însemna să se accepte întârzieri nejustificate în soluționarea a pricinilor și prin aceasta ineficiența unei proceduri legale menite să scurteze durata proceselor, ceea ce vine în contradicție cu termenul rezonabil de soluționare a cauzelor.

Curtea apreciază că două dintre principiile procesului penal român, prevăzute de art.4 și 5 Cod procedură penală, respectiv prezumția de nevinovăție până la stabilirea printr-o hotărâre penală definitivă și aflarea adevărului pe bază de probe, au prioritate față de procedura mai rapidă de soluționare a cauzelor.

Citeste mai mult  Contestație la executare. Amendă achitată anterior începerii executării silite. Exonerarea intimatului de la plata cheltuielilor de judecată

De altfel, chiar și în cadrul acestei proceduri dispozițiile art.480 alin.2 Cod procedură penală prevăd condiția ca, din probele administrate în cauză să rezulte suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.

Or, în cazul în care inculpatul înțelege să nu își mai manifeste acordul de recunoaștere a vinovăției în fața instanței de fond, nu se poate dispune condamnarea acestuia pe baza unui acord încheiat cu procurorul, dar care nu a mai fost menținut și în fața judecătorului.

Curtea apreciază că inculpatul poate reveni asupra acordului încheiat cu procurorul până la soluționarea acestui acord de către prima instanță, întrucât acesta nu poate fi condamnat în temeiul unui acord asupra căruia a revenit și pe care nu-l mai acceptă.

O asemenea soluție ar presupune condamnarea unei persoane în cadrul unei proceduri necontradictorii, în care probele administrate în timpul urmăririi penale nu au putut fi puse în discuție ori readministrate nemijlocit, nu au putut fi administrate probe noi care ar putea confirma o altă situație de fapt sau chiar nevinovăția unui inculpat, care la momentul încheierii acordului cu procurorul nu avea cunoștință despre toate datele esențiale, date care dacă ar fi fost cunoscute ar fi determinat lipsa consimțământului inculpatului de a negocia încheierea acordului de vinovăție.

Dacă s-ar admite susținerile din motivele de apel, ar însemna că rolul unei instanțe de judecată în analiza acordului de recunoaștere a vinovăției este unul strict decorativ și că un judecător trebuie să confirme acest acord dacă sunt respectate chiar și numai formal condițiile de încheiere.

Această interpretare a legii nu poate fi primită, întrucât condițiile prevăzute de lege nu pot fi interpretată pur formal, ci trebuie să fie avute în vedere și condițiile reale în care a fost încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, cu luarea în considerare și a celorlalte principii ale procesului penale, arătate mai sus, respectiv principiul prezumției de nevinovăție până la stabilirea printr-o hotărâre penală definitivă și principiul aflării adevărului pe bază de probe, care au prioritate față de procedura de soluționare a cauzelor cu celeritate.” (Curtea de Apel Ploiești, Decizia penală nr. 565/4 mai 2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >