Inexistența infracțiunii de ucidere din culpă. Incidența cazului fortuit

2 august 2017 Drept Penal Jurisprudenta

Blocarea intempestivă a roții stânga față a autocamionului ca urmare defectării rulmentului, împrejurare care a condus la schimbarea bruscă și necontrolabilă a direcției de mers reprezintă un caz fortuit.

”Examinând ansamblul probelor administrate în cauză în cele două faze procesuale, Curtea constată că prima instanță, a ajuns corect la concluzia achitării inculpaților GE, CI și SC BT pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 al.2 C.p., soluția pronunțată, întemeindu-se pe o judicioasă evaluare a probelor în acuzare administrate. (…)

Curtea observă că prima instanță a reținut o situație de faptică ce concordă realității precum și o corectă încadrare juridică a faptei deduse judecății, în operațiunea de analiză a probelor administrate în cauză, instanța de fond a interpretat corect valoarea informativă a acestora în sensul constatării neîntrunirii cerințelor legale referitoare la existența infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 al.2 C.p., în considerarea existenței unei cauze de neimputabilitate – cazul fortuit (art. 31 C.p.)

Cazul fortuit desemnează situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.

Specific deci pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce în fapt acel rezultat.

Citeste mai mult  Efectuarea de comerț fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. Proces verbal de contravenție anulat

Imposibilitatea de prevedere – în cazul fortuit a intervenției forței străine (energiei străine) care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos, este generală și obiectivă, ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere.

Aplicând aceste considerații teoretice în speța de față, Curtea în divergență cu opiniile procurorului și părților civile constată că probele administrate în cauză relevă faptul că rezultatul socialmente periculos al pretinsei fapte imputate inculpaților – decesul victimei BC nu s-a produs ca urmare a atitudinii culpabile a inculpaților GE, CI și SC BT, ci a fost consecința unei împrejurări fortuite relativă la tehnicizarea activităților umane blocarea intempestivă a roții stânga față a autocamionului condus de inculpatul G_ca urmare defectării rulmentului, împrejurare care a condus la schimbare bruscă și necontrolabilă a direcției de mers.

Deosebit de relevante la stabilirea adevărului în cauză sunt rapoartele de expertiză tehnice și criminalistice efectuate în cauză, două în cursul urmării penale (efectuate de expert GR, respectiv PG) și unul în apel ( expert S M) care, sunt unitare sub aspectul stabilirii împrejurării neprevizibile anterioare acțiunii inculpatului G_, care a cauzat tragicul accident rutier soldat cu decesul victimei BC.

Astfel toate cele trei rapoarte de expertiză tehnică concluzionează faptul că datorită unei defecțiuni tehnice la roata din stânga față ( distrugerea rulmentului), direcția autotractorului marca M__ cu nr. înmatriculare X s-a blocat și autovehiculul a virat brusc la stânga, a pătruns pe contrasens și a intrat în impact cu autoturismul condus de victima BC care a suferit leziuni tanatogeneratoare ca urmare a acestui impact.

Citeste mai mult  Restituirea onorariului de avocat. Dovada achitării acestuia

În contrast cu opinia procurorului și părților civile, Curtea apreciază că inculpatul GE nu ar fi putut evita accidentul rutier prin verificarea sistemului de rulare și direcție a autotractorului anterior plecării în cursă și nici avea cunoștință despre defecțiunile tehnice preexistente accidentului.

La stabilirea acestei ipoteze, Curtea va lua în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat de expert ȘM ( filele 161-177 vol II, dosar apel) care a arătat că nu a identificat elemente care să justifice concluzia că avarierea rulmentului s-a datorat unor intervenții tehnice necorespunzătoare anterioare asupra roții stânga față, iar distrugerea foarte probabilă a rulmentului a fost cauzată de ruperea la oboseală a unei singure role, fără manifestări anterioare evidente, care s-a datorat unui viciu de material. Același expert a arătat că vechimea mare a rulmentului și parcursul kilometric mare al autovehiculului fiind factori favorizanți.

Curtea notează că elementele de fapt mai sus analizate care relevă imposibilitatea inculpaților de a fi avut la cunoștință despre defecțiunile tehnice preexistente accidentului se coroborează cu informațiile de rezultă din declarațiile martorilor CI și NN (care în calitate de persoane calificate care au transportat, respectiv examinat tehnic piesele demontate de la sistemul de direcție și rulare a autotractorului implicat în accident, au apreciat că, în raport de starea și uzura normală a pieselor examinate, inculpatul G, anterior comiterii faptei supuse judecății, nu putea avea cunoștință despre existența unor defecțiuni la sistemele autovehiculului mai sus amintite), precum și cu împrejurarea că autovehiculul avea făcută recent inspecția tehnică periodică (parcurgând 6400 de km după inspecția ITP), îndeplinind astfel condițiile tehnice pentru circularea pe drumurile publice.

Citeste mai mult  Decesul victimei unui accident rutier. Culpa medicului. Răspunderea pentru ucidere din culpă a șoferului

Argumentul procurorului, relativ la împrejurarea că inculpatul G avea cunoștință despre existența unor defecțiuni preexistente la sistemul de direcție al autovehiculului condus de inculpatul G, în considerarea observării unei uzuri neuniforme a anvelopei stânga față, nu poate constitui un temei relevant pentru stabilirea posibilității de prevedere a faptei comise de inculpat, în raport cu informațiile de ordin tehnic ce rezultă din expertizele efectuate în cauză (care au fost analizate anterior), precum și cu informațiile generale deținute de orice șofer profesionist, conform cărora uzura neuniformă a unei anvelope montate pe puntea din față este cele mai multe ori consecința modificării unghiurilor roților din față, disfuncționalitate care nu atrage niciodată blocarea sistemului de direcție.

Față de toate aceste argumente, Curtea apreciază că soluția de achitare pronunțată față de inculpați de instanța de fond în considerarea existenței unui caz fortuit, este corectă, motiv pentru care va fi menținută.” (Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 848/4 iulie 2017, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >