Infracțiune continuată vs. pluralitate de infracţiuni

25 octombrie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

”Din definiţia infracţiunii continuate dată de art. 35 alin. 1 C. pen., raportată la decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017, rezultă condiţiile necesare pentru existenţa acesteia, respectiv: unitatea de subiect activ, pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la intervale de timp diferite, unitatea de rezoluție infracţională şi omogenitatea juridică a actelor de executare. Aceste condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Rezoluţia specifică infracţiunii continuate presupune atât un factor intelectiv de conştiinţă, în baza căruia făptuitorul are reprezentarea în ansamblu a activităţii infracţionale şi a urmărilor sale, cât şi un factor volitiv, constând în voinţa de a săvârşi treptat acţiunile componente ale acestei activităţi.

De asemenea, unitatea de rezoluţie rezultă din modul în care au fost săvârşite diferite acţiuni sau inacţiuni ce compun infracţiunea continuată, fiind dependentă şi de mărimea intervalului de timp la care acestea a fost săvârşite.

În ipoteza în care făptuitorul a luat o hotărâre generică de a săvârşi în viitor mai multe infracţiuni de un anumit tip, fără a avea reprezentare în concret a faptelor pe care le va comite, nu ne aflăm în prezenţa elementului unificator a acţiunilor/inacţiunilor săvârşite, care vor constitui tot atâtea infracţiuni autonome aflate în concurs.” (Curtea de Apel Târgu-Mureș, Decizia penală nr. 237A/21 mai 2019, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >