Infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului. Recoltarea unei singure probe de sânge

14 aprilie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”În urma analizelor de laborator s-a stabilit că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 0,90 gr/mie.

Rezultatul analizei de laborator a mostrei de sânge recoltată de la inculpat la circa o oră de la producerea evenimentului rutier (0,90 grame la mie), nu depășește cu mult limita penală de 0,80 grame la mie și nu se poate stabili, din cauza unicității mostrei, dacă alcoolemia era în creștere sau în scădere.

Prima instanță a avut în vedere și Decizia nr.732 din data de 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională în examinarea conformității art. 336 alin. 1 Cod penal cu dispozițiile constituționale.

Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale și, implicit, urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Există intenție indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmărește, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia.

În cauza privind pe inculpatul ȘCO , prelevarea și implicit valoarea de 0,90 mg/l alcool pur în sânge s-a efectuat/a existat la aproximativ o oră după ce acțiunea de conducere pe drumurile publice a autovehiculului a încetat, iar odată cu aceasta și starea de pericol.

Având în vedere valoarea foarte apropiată de limita minimă care angajează răspunderea penală, precum și momentul prelevării probei la aproximativ o oră după ce acțiunea de conducere a încetat, instanța de fond a apreciat că nu sunt probe suficiente din care să rezulte că la ora la care inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul avea alcoolemia mai mare de 0,80 mg/l pentru a angaja răspunderea penală, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Așadar, pentru motivele expuse anterior, prima instanță, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului ȘCO pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți criticând-o pentru netemeinicie (….)

Citeste mai mult  Secretarul General al Consiliului Europei: Dezincriminarea violenței domestice în Rusia, ar fi un semn clar de regres

S-a apreciat că hotărârea primei instanțe este netemeinică, întrucât la data comiterii faptei erau în vigoare dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1192/2014, dispoziții care prevedeau la art.10 faptul că, în vederea stabilirii alcoolemiei se recoltează o singură probă de sânge de 10 ml.

În acest sens, s-a făcut dovada că inculpatul avea o alcoolemie de 0,90 g/l alcool pur în sânge, potrivit buletinului de analiză toxicologică efectuat în cauză. (…)

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.(1) din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, „ Recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenței în organism a drogurilor se va face în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea acestora”.

De asemenea, conform art. 10 alin. (1)din aceleași norme, „ Pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge la un interval de o oră una față de cealaltă, fiecare probă fiind reprezentată printr-o cantitate de 10 ml sânge”.

În speța de față, inculpatului ȘCO i s-a recoltat o unică probă de sânge la orele 21:35, la aproape o oră de la evenimentul rutier, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate.

Potrivit dispozițiilor art. 336 alin.(1) Cod penal, „ Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

Ori, potrivit Deciziei nr.732 din data de 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională în examinarea conformității art. 336 alin. 1 Cod penal cu dispozițiile constituționale, „sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

Citeste mai mult  Acțiune pauliană. Cerința anteriorității creanței

Se reține de către Curtea Constituțională, că destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibația alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecința fiind provocarea unei stări de intoxicație (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită.

Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.

Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică.

Citeste mai mult  Clauze abuzive privind cardul de credit. Imposibilitatea determinarii pretului contractului

În consecință, s-a apreciat prin sus menționata decizie, că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.

Invocă parchetul prin motivele de apel, faptul că la data comiterii faptei erau în vigoare dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1192/2014, ordin care la art. 10 stabilește că, în vederea stabilirii alcoolemiei se va recolta o singură probă de sânge de 10 ml.

Curtea nu poate primi acest argument, întrucât dispozițiile din ordinul mai sus menționat contravin deciziei Curții Constituționale, prelevarea unei singure probe de sânge, făcând imposibilă efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, pentru a determina îmbibația alcoolică avută de conducătorul auto în momentul consumării faptei.

Prin urmare, curtea constată că în mod corect prima instanță a avut în vedere textele de lege mai sus menționate precum și decizia Curții Constituționale, constatând faptul că, nu doar valoarea foarte apropiată de limita minimă care angajează răspunderea penală, care se situează la o fragilă delimitare de răspunderea contravențională, dar și momentul prelevării probei la aproximativ o oră după ce acțiunea de conducere a încetat, constituie argumente care să conducă la concluzia firească, în sensul că nu sunt probe suficiente din care să rezulte că la ora la care inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul avea alcoolemia mai mare de 0,80 mg/l pentru a angaja răspunderea penală.

Așa fiind, și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței nu au fost reținute, curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de parchet, ca nefondat.” (Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 149 din 11 februarie 2016, www.rolii.ro)

Pe această temă a se vedea și Curtea de Apel Craiova.

Cuvinte cheie: > >