Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

22 februarie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

Latura obiectivă a infracțiunii de ”evaziune fiscală”, în modalitatea „evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori a evidențierii altor operațiuni fictive”, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

”Latura obiectivă a acestei infracțiuni presupune evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, săvârșită în cazul unei societăți.

Elementul material al acestei infracțiuni se poate comite doar printr-o acțiune (infracțiune comisivă), respectiv prin acțiunea de evidențiere, care presupune mai multe etape: întocmirea unui document justificativ pentru respectiva operațiune, evidențierea operațiunii în registrele sau jurnalele contabile, evidențierea operațiunii în situațiile contabile recapitulative și depunerea unei declarații fiscale nereale.

În raport de aceste evidențe, acțiunea de evidențiere presupune de regulă patru acte de executare: redactarea unui document justificativ fals, evidențierea operațiunii reale sau fictive din documentul jus­tificativ fals în registrele contabile, elaborarea situațiilor contabile recapitulative pe baza acestor date distorsionate și depunerea unei declarații fiscale viciate.

Prin ”operațiune fictivă” se înțelege înregistrarea în documentele contabile, cu relevanță fiscală, a unor cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative. A evidenția operațiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operațiuni care nu au existat în documentele legale, cum ar fi cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale. Înregistrarea operațiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operațiune fictivă, urmată de înscrierea ei în documentele legale, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operațiuni fictive pentru care nu există document justificativ.

Citeste mai mult  CCR. Sintagmă din Legea securității și sănătății în muncă, neconstituțională

Legea nr. 241/2005 asigura o definiție a noțiunii de „operațiune fictivă” prin dispozițiile art. 1 lit. f) – disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.

Operațiunea economico-financiară este reală atunci când corespunde unei relații sociale con­crete stabilite de contribuabil și nereală atunci când relația socială nu există în concret.

Noțiunea de „cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale” desemnează sfera obligațiilor patrimoniale inexistente în realitatea juridică, despre care contribuabilul face vorbire în situațiile sale contabile și financiare, o cheltuială inexistentă faptic și juridic, dar transpusă în realitatea scriptică.

Cu privire la conținutul infracțiunii prevăzute de art.13 alin. 1 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 87/1994, preluată în dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte de Csație și Justiție s-a pronunțat prin decizia penală nr. 1113/2005, în sensul că „prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale se înțelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează și în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecința diminuării venitului net și, implicit, a obligației fiscale către stat”.

Citeste mai mult  Cercetare disciplinară prealabilă. Condiții privind audierea salariatului

Așadar, evidențierea constă în reflectarea în registrele contabile, situațiile contabile și în declarațiile fiscale a unor cheltuieli sau operațiuni care nu au la bază documente justificative valide, total sau parțial.

Lipsa operațiunii efectiv realizate generând lipsa docu­mentului justificativ este suplinită de către făptuitor fie prin contra­facerea unui document contabil, fie prin evidențierea în registre a unui document justificativ. Evidențierea operațiunii, în sensul legii penale, este opțională în raport de documentul justificativ, însă obligatorie în conținutul celorlalte acte contabile: registru și situație contabilă recapitulativă. Pentru existența infracțiunii este indispensabil ca operațiunea nereală sau ilicită să fie evidențiată în registrele contabile, în situația contabilă recapitulativă și să genereze efecte și la nivelul declarației fiscale.

Nu prezintă relevanță penală natura juridică a operațiunii nereale, care a dat naștere cheltuielii – contract oneros sau cu titlu gratuit nici natura juridică sau felul pretinsului cocontractant- persoană fizică sau juridică.

Nu prezintă relevanță penală nici măcar existența reală a unui cocontractant – persoană reală sau fictivă. Operațiunea este nereală atâta timp cât cocontractantul nu a cunoscut existența operațiunii. Dacă cocontractantul participă la simularea actului juridic și la întocmirea documentelor justificative, evidențierea privește o operațiune fictivă.

Citeste mai mult  CCR. Dispoziții neconstituționale privind incriminarea conflictului de interese

Operațiunea fictivă poate să constea, printre altele, și în: cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documentele legale.

Documentul justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operațiune patrimonială în momentul efectuării ei și care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

Concluzionând, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 se realizează atunci când: operațiunea fictivă este mai întâi consemnată în documentul justificativ, iar mai apoi acest document justificativ este înregistrat în documentele de evidență contabilă (ex. registru jurnal, jurnal de achiziții, jurnal de vânzări, balanțe de verificare, deconturi de TVA, declarații de impozit pe venit,declarații de impozit pe profit etc) sau operațiunea fictivă este înregistrată doar în evidențele contabile, fără a exista în acest sens un document justificativ fals, cum ar fi spre exemplu, următoarele situații: achiziții fictive înregistrate în jurnal de cumpărări și în decontul de TVA pentru a genera TVA deductibilă și implicit pentru a diminua TVA de plată; achiziții fictive de bunuri sau servicii înregistrate în registru jurnal de cumpărări pentru a crește artificial cheltuielile și, implicit pentru a diminua profitul și impozitul pe profit.” (Tribunalul Harghita, Sentința penală nr. 20 din 13 februarie 2018, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >