Art. 249 Cod penal: Frauda informatică
Introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
”Infracțiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 249 noul cod penal, anterior art. 49 din Legea nr. 161/2003, este inclusă în categoria infracțiunilor contra patrimoniului, titlul II, capitolul IV.
Frauda informatică este asimilată, în practica judiciară, infracțiunii de înșelăciune(…)
Mecanismul de comitere a fraudei informatice, în cazul infracțiunii prev. de art. 249 cod penal, astfel cum s-a desprins din practica judiciară, implică crearea unor profiluri fictive de utilizatori pe sit-ul de licitații vizat sau folosirea unor profiluri reale de utilizatori, deja existenți ale căror date de acces și parole au fost obținute fraudulos, pentru a posta, în cadrul secțiunii oferite, bunuri care nu există în realitate sau care, dacă există, nu aparțin persoanelor ce crează aceste oferte.
Specific acestor infracțiuni este că utilizatorii sit-urilor de comercializare, situ-rilor de întâlniri, sit-urilor de închirieri imobile, etc. au posibilitatea de a intra în legătură directă cu ofertanții și de a stabili de comun acord cu aceștia prețul concret al produsului oferit sau serviciului, cât și modalitatea de achitare.
Această modalitate de finalizare a tranzacției este de regulă folosită de autorii fraudelor informatice, atât în scopul de a induce în eroare potențialul cumpărător cu privire la specificațiile produsului sau alte serviciului, cât și de a obține din partea acestuia plata sumei în avans, total sau parțial, după care fie produsul nu mai este trimis, căci bunul nu a existat niciodată în realitate, fie sunt trimise bunuri de valoare modică fără nici un fel de semnificație economică.
Infracțiunea de fraudă informatică a fost definită așa cum rezultă și din considerentele Decizie Î.C.C.J. nr. 2106 din 14 iulie 2013, „ca fapta ce a cauzat un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatice, în scopul de obține pentru sine sau pentru altul un beneficiu material.
Rezultă așadar că norma anterior enunțată (art. 49 din Legea nr. 161/2003, în prezent art. 249 cod penal) care prin raportare la cea prevăzută în art. 215 cod penal anterior, azi art. 244 cod penal, constituie norma specială ce reglementează o formă particulară de fraudă, cea în sistem informatic. În mod evident aceasta presupune, ca element material, desfășurarea unor activități specifice (introducere, modificare, ștergere de date informatice, restricționarea accesului la asemenea date, împiedicarea funcționării unui sistem informatic) în scopul obținerii unui folos patrimonial și având ca rezultat determinarea unei pagube.
Se reține astfel că, variantele normative ale infracțiunii – cu referire la multiplele modalități în care se poate realiza latura obiectivă sub aspectul elementului material al acestuia – are ca punct și efect comun, pe de o parte, frauda cu consecințe prejudiciabile pentru subiectul pasiv, iar, pe de altă parte, obținerea în mod vădit injust și nelegal a unui folos de către subiectul activ. De asemenea, este de domeniul evidenței că fraudarea subiectului pasiv implică inducerea sa în eroare, deoarece, în caz contrar consumarea infracțiunii ar fi imposibilă”. (Extras din considerentele Deciziei penale nr. 279/2017 a Curții de Apel Craiova, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: frauda informatica > inselaciune > noul cod penal
