În reglementarea infracțiunii de influențarea declarațiilor în cuprinsul dispozițiilor art. 272 alin. 1 C. p. legiuitorul a considerat îndeplinită cerința specială a acestei infracțiuni numai în cazul în care fapta (dacă nu este nici una de corupere și nici una de constrângere) are un caracter vădit intimidant. S-a dorit, prin această reglementare, evitarea situațiilor în care o persoană ar putea reclama o acțiune de intimidare deși aceasta nu ar atinge gradul de intensitate pentru a justifica o intervenție a legii penale.
Infracțiunea de influențare a declarațiilor se poate săvârși doar cu intenție directă. Concluzia se impune față de formularea textului care nu permite o altă interpretare, întrucât dacă am considera că fapta s-ar putea săvârși și cu intenție indirectă (așa cum e definită la art. 16 (3) lit. b) C. P), ar însemna să acceptăm faptul că inculpatul ar putea să nu urmărească rezultatul faptei sale, pe care îl prevede, ci doar să accepte posibilitatea producerii lui, variantă care însă nu poate fi primită, din prisma textului analizat. (Judecătoria Constanța, Sentința penală nr.487 din 21 aprilie 2016, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: influentarea declaratiilor > intentie directa > intentie indirecta
