”Infracţiunea de influenţarea declaraţiilor este incriminată de art.272 alin.1 cod penal: „Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.”
Curtea constată că în literatura juridică s-a arătat că, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, infracţiunea de influenţarea declaraţiilor presupune fie o acţiune de încercare de determinare, fie o acţiune de determinare (acţiune ce caracterizează instigarea, incriminată distinct), realizată prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant; încercarea de determinare sau determinarea prin constrângere se poate realiza atât prin constrângere fizică, cât şi prin constrângere morală; încercarea de determinare sau determinarea prin „altă faptă cu efect vădit intimidant” se poate realiza fie printr-o faptă penală (situaţie în care există un concurs de infracţiuni) fie printr-o faptă neprevăzută de legea penală, de exemplu prin gesturi, semne sau atitudini cu efect vădit intimidant asupra persoanei (v. Adina Vlăşceanu, Alina Barbu – „Noul Cod penal”, Editura Hamangiu, 2014, pag.605-606).
Din coroborarea mijloacelor de probă (…), Curtea reţine cu certitudine că în data de 05.07.2014 inculpatul […] a fost arestat preventiv în cauza penală nr. 296/P/2014, fiind cercetat pentru comiterea unor infracţiuni de serviciu, fiind angajat în acel moment în cadrul Poliţiei Locale […], iar în respectivul dosar penal a fost audiat în calitate de martor şi […] ( persoana vătămată din acest dosar) alături de alţi lucrători din cadrul Poliţiei Locale […]; din declaraţiile persoanei vătămate coroborate cu declaraţiile martorului […], Curtea reţine că în data de 11.10.2014, inculpatul […] l-a sunat pe martorul […] şi i-a solicitat să-i comunice persoanei vătămate […] şi să aibă grijă de el, că va ajunge la puşcărie lângă inculpat iar soţia lui va ajunge în Germania, în sensul că soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania; în urma celor comunicate persoanei vătămate […] de către martorul […] ca fiind mesajul de la inculpatul […], persoana vătămată a fost timorată în zilele următoare, aspect care reiese din declaraţiile constante ale persoanei vătămate coroborat cu declaraţia martorului […].
Faţă de această stare de fapt, Curtea constată că mesajul transmis (prin intermediul martorului […]) de către inculpatul […], aflat în Penitenciarul Poarta Albă, persoanei vătămate […] în sensul să aibă grijă de el (raportat la declaraţiile pe care persoana vătămată le-a dat la poliţie şi pe care urma să le mai dea), fiindcă este posibil ca persoana vătămată să ajungă în puşcărie lângă inculpat iar soţia persoanei vătămate va ajunge în Germania (să se prostitueze) au avut un vădit caracter intimidant pentru persoana vătămată […], raportat la siguranţa sa personală precum şi a soţiei sale; acest caracter vădit intimidant s-a reflectat în atitudinea timorată a persoanei vătămate din următoarele zile, aspect care reiese din declaraţiile persoanei vătămate coroborate cu declaraţia martorului […] din faţa instanţei de apel.
Faptul că alţi martori nu au menţionat această stare de timorare a persoanei vătămate se datorează fie faptului că nu s-au întâlnit cu persoana vătămată în perioada imediat ulterioară fie nu au fost deosebit de atenţi asupra stării psihice a persoanei vătămate.
Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului […] în sensul că de fapt i-ar fi solicitat persoanei vătămate să declare doar adevărul.
În acest sens, Curtea are în vedere consecinţele pe care i le-a prezentat inculpatul, respectiv că persoana vătămată va ajunge lângă inculpat în puşcărie iar soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania, consecinţe care nu s-ar fi produs dacă persoana vătămată ar fi dat alte declaraţii decât cele cale le-a dat până în acel moment în dosarul penal în care inculpatul […] fusese arestat preventiv.
Prin urmare, Curtea reţine că atâta timp cât persoana vătămată […] a precizat în mod constant că a declarat adevărul în declaraţiile date până în acel moment în calitate de martor în dosarul în care era cercetat inculpatul […], […] nu avea de ce să-şi schimbe declaraţiile, reieşind astfel că de fapt inculpatul […] i-a solicitat persoanei vătămate să-şi schimbe declaraţiile date până în acel moment, fiind realizat elementul material al laturii obiective al infracţiunii de influenţare a declaraţiilor prev. de art.272 alin.1 cod penal, fiind suficient (astfel cum s-a arătat mai sus) pentru comiterea acestei infracţiuni să se încerce determinarea unei persoane să îşi retragă declaraţiile (implicit şi prin schimbarea declaraţiilor date anterior), chiar dacă persoana respectivă ulterior nu şi-a schimbat declaraţiile, deoarece legiuitorul a apreciat că şi prin încercarea de a determina schimbarea declaraţiilor se aduce atingere relaţiilor sociale privind înfăptuirea justiţiei.
În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi starea conflictuală care exista între inculpatul […] şi persoana vătămată […], ca urmare a declaraţiilor pe care le dăduse în calitate de martor […] cu privire la faptele pentru care era cercetat inculpatul […], stare conflictuală care reiese din faptul că inculpatul […] în momentul în care a sunat din Penitenciarul Poarta Albă la dispeceratul Poliţiei Locale […] nu a dorit să vorbească direct cu persoana vătămată […] ci doar cu martorul […] căruia i-a solicitat să-i transmită mesajul menţionat mai sus persoanei vătămate, aspect care reiese din declaraţiile constante ale martorilor […], […] coroborate cu declaraţiile persoanei vătămate.
În ceea ce priveşte mesajul transmis de către inculpatul […] în sensul că soţia persoanei vătămate […] va ajunge în Germania în cazul în care persoana vătămată va ajunge în puşcărie lângă inculpat, Curtea constată că este evident că mesajul avea sensul că soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania, raportat atât la precizările constante din declaraţiile persoanei vătămate cât şi la nevoia soţia persoanei vătămate de a se întreţine dacă […] ajungea în puşcărie.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constată că fapta inculpatului […] care în data de 11.10.2014 i-a transmis (prin intermediul martorului […]) persoanei vătămate […] un mesaj cu vădit caracter intimidant (constând în aceea că persoana vătămată […] va ajunge lângă inculpat în puşcărie iar soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania) pentru ca persoana vătămată să-şi schimba declaraţiile pe care le-a dat anterior în calitate de martor în dosarul penal în care inculpatul […] a fost arestat preventiv întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art.272 alin.1 cod penal.” (Curtea de Apel Constanța, Decizia penală nr. 1301/15 decembrie 2016, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: influentarea declaratiilor > noul cod penal
