”Conform art.260 alin.2 C.pen. 1969, fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.
Art.273 alin.3 C.pen. 2009 prevede că autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia mincinoasă, în cauzele penale înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase. (…)
Prima instanţă a reţinut corect condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire:
– retragerea mărturiei mincinoase să fie făcută în cadrul aceleiaşi cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă ;
– să aibă loc, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat hotărârea sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase ;
– cel care îşi retrage mărturia mincinoasă trebuie să fie « martor », deci să-şi păstreze această calitate în momentul în care are loc retragerea.
Toate aceste condiţii au fost stabilite de doctrină pornind de la la ipoteza în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în altă cauză decât cea în care a dat declaraţia în calitate de martor, astfel că are posibilitatea de a fi reaudiat în calitate de martor în cauza unde a dat mărturia mincinoasă, pentru a-şi retrage mărturia mincinoasă, în vederea invocării dispoziţiilor art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968 în cauza în care este cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
În cauza de faţă inculpatul […] a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în acelaşi dosar în care a dat declaraţiile necorespunzătoare în calitate de martor, urmare extinderii urmăririi penale prin ordonanţa din data de 08.05.2014. De la această dată […] a dobândit calitatea de suspect, dată de la care a pierdut calitatea de martor, dat fiind că nu se pot cumula cele două calităţi procesuale în aceeaşi cauză penală, cum corect a apreciat şi prima instanţă.
Ulterior, prin ordonanţa din data de 28.05.2014 […] a dobândit calitatea de inculpat, urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Din momentul în care […] a dobândit calitatea de suspect, nu ar mai fi putut să-şi retragă mărturia mincinoasă în calitate de „martor”, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, dacă se acceptă ipoteza că persoana trebuie să aibă calitatea procesuală de martor în momentul în care are loc retragerea mărturiei.
Se constată că în ipoteza în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată ulterior în aceeaşi cauză pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dobândind calitatea de inculpat, după ce în prealabil a avut calitatea de martor, este exclus de la dreptul de a-şi retrage mărturia mincinoasă doar pentru simplul fapt că s-a decis cercetarea sa pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în acelaşi dosar în care a dat mărtuia mincinoasă anterior.
Astfel, în varianta reţinută de prima instanţă, în cazul în care cercetarea penală are loc în aceeaşi cauză în care s-a dat mărturia mincinoasă, persoana este exclusă de la beneficiul instituit prin art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, deoarece nu ar mai putea să-şi retragă declaraţia în calitate de „martor”; dacă însă persoana este cercetată penal pentru mărturie mincinoasă într-o cauză distinctă, poate să-şi retragă mărturia mincinoasă şi poate beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968.
Curtea constată că simpla voinţă a organului de urmărire penală de a cerceta martorul în aceeaşi cauză în care a dat declaraţia sau într-o cauză separată determină posibilitatea de a beneficia sau nu de cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968.
Situaţia menţionată determină o diferenţă de tratament juridic între persoane aflate într-o situaţie identică – martorul care a dat o mărturie mincinoasă, ce nu are nicio justificare obiectivă şi nu poate fi acceptată.
De aceea, în cazul în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată ulterior în aceeaşi cauză pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dobândind calitatea de inculpat, după ce în prealabil a avut calitatea de martor, condiţia de a se retrage mărturia mincinoasă în calitate de „martor” trebuie înţeleasă că are în vedere persoana, iar nu calitatea procesuală. Astfel, chiar dacă persoana a pierdut calitatea de martor, poate să-şi retragă mărturia mincinoasă, esenţială fiind manifestarea de voinţă de retragere a mărturiei, iar nu calitatea procesuală, care este independentă de voinţa sa.
Prima instanţă a apreciat că nu se poate accepta aplicarea dispoziţiilor art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968 pentru martorul devenit inculpat, deoarece prin simpla sa manifestare de voinţă beneficiază de o soluţie de încetare a procesului penal, chiar dacă anterior şi-ar fi menţinut declaraţia necorespunzătoare adevărului.
Legiuitorul a instituit un beneficiu pentru persoana cercetată pentru mărturie mincinoasă de a putea să-şi retragă mărturia mincinoasă oricând până la arestarea inculpatului ori pronunţarea unei hotărârea sau a altei soluţii ca urmare a mărturiei mincinoase; astfel, retragerea mărturiei mincinoase poate avea loc, cu aplicarea art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, chiar dacă iniţial martorul îşi menţine declaraţia necorespunzătoare adevărului în dosarul unde era cercetat pentru mărturie mincinoasă.
S-a urmărit că în final martorul să recunoască darea unei declaraţii necorespunzătoare adevărului, beneficiind de cauza de nepedepsire, chiar şi dacă iniţial persista în a nega mărturia mincinoasă, esenţial fiind ca până la pronunţarea soluţiei să se cunoască caracterul mincinos al declaraţiei, evitându-se darea unei soluţii pe baza unei mărturii mincinoase.
În concluzie, curtea apreciază că cerinţa referitoare la retragerea mărturiei mincinoase de către « martor » are în vedere persoana, iar nu calitatea procesuală, în cazul în care persoana este cercetată penal în aceeaşi cauză în care s-a dat mărturia mincinoasă, în caz contrar fiind înlăturat arbitrar un beneficiu legal recunoscut inculpatului cercetat pentru mărturie mincinoasă.” (Curtea de Apel Constanța, Decizia penală nr. 323/2016, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: cauza de nepedepsire > marturie mincinoasa
