Infracțiunea de omor vs. infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

3 octombrie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Inculpaţii au aplicat victimei lovituri de mare intensitate în zone anatomice vitale, lovituri care au provocat leziuni grave în special la nivelul abdomenului care au dus la ruptură de duoden, ruptură de mezenter, precum şi contuzie colon drept.

Loviturile aplicate de cei doi inculpaţi au fost multiple şi au vizat zone vitale ale corpului, respectiv abdomen, torace şi cap.

Multitudinea loviturilor aplicate concomitent de ambii inculpaţi, chiar şi după căderea acesteia la pământ, lovituri de mare intensitate, aplicate cu pumnii şi picioarele duc la concluzia că inculpaţii chiar dacă nu au urmărit, au acceptat ca loviturile aplicate asupra victimei să aibă consecinţe grave asupra acesteia, inclusiv să ducă la deces.

În concret, Curtea constată că inculpaţii au aplicat împreună lovituri multiple victimei cu pumnii şi picioarele, lovituri de mare intensitate în zone vitale care au dus la deces, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor şi nu are infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

Citeste mai mult  Actiune ce decurge dintr-o cauza penala. Scutirea de la plata taxei judiciare de timbru

Din rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în cauză, inclusiv expertiza efectuată la cererea inculpaţilor (conf. dr. Iuliu Fulga- medic primar legist), rezultă că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure şi că au pus în primejdie viaţa victimei (pct. 7 din concluziile notei de expertiză).

În aceste condiţii pe latură subiectivă, Curtea constată că nu este incidentă preterintenţia specifică infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte în sensul că decesul victimei nu s-a datorat loviturilor aplicate de către inculpaţi, ci ca urmare a unor împrejurări exterioare ce nu au fost avute în vedere de inculpaţi şi au dus la producerea unui rezultat periculos neurmărit şi neacceptat de către aceştia.

În acest context, se constată că în mod judicios instanţa de fond nu a reţinut existenţa unei legături de cauzalitate între decesul victimei C.C. şi apariţia unei infecţii intraspitaliceşti care a dus la deces.

Această concluzie rezultă atât din conţinutul expertizelor medico-legale din care rezultă că între leziunile traumatice constatate la autopsia medico-legală şi deces există legătură de cauzalitate predominat indirectă (predominant violentă).

Citeste mai mult  Schimbarea SA în SRL. Acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor la purtător

Analizând lanţul cauzal ce a dus la decesul victimei se constată că acesta se datorează activităţii inculpaţilor care în urma loviturilor aplicate au determinat internarea în spital a numitului C.C. cu leziuni multiple din care unele susceptibile de a pune în primejdie viaţa acesteia.

Dacă inculpaţii nu ar fi agresat victima, cauzându-i leziuni grave aceasta nu ar mai fi fost internată în spital şi nu ar fi fost infestată cu o infecţie intraspitalicească care a dus la deces.

În speţă, intervenţia chirurgicală a fost generată de traumatismele suferite de victimă ca urmare a loviturilor aplicate de inculpaţi, infectarea acesteia cu un virus intraspitalicesc fiind suprapusă pe cauzele iniţiale ce au dus la decesul victimei.

Aşa cum s-a menţionat mai sus dacă inculpaţii nu ar fi lovit victima, aceasta nu ar mai fi fost internată în spital şi rezultatul letal nu s-ar mai fi produs.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal şi nu infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal aşa cum a reţinut instanţa de fond.” (Curtea de Apel Galați, Decizia penală nr. 748/23.06.2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >