Încheierea unui contract de asistenţă juridică, în care se reflectă voinţa reală a părţilor şi în temeiul căruia s-a efectuat plata onorariului, nu are semnificaţia ascunderii sau a disimulării adevăratei naturi a provenienţei banilor, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, chiar dacă pentru suma de bani reprezentând onorariul nu s-a emis o chitanţă.
”În opinia parchetului, suma de 2.000 de lei, remisă inculpatului A. la data de 15 mai 2012, a reprezentat preţul traficului de influenţă exercitat asupra executorului judecătoresc, în favoarea martorului denunţător B., fiind disimulată în contractul de asistenţă juridică din 15 mai 2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, constituie infracţiunea de spălare a banilor ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor se poate realiza în mai multe acţiuni alternative; în prezenta cauză, acţiunea făptuitorului – reţinută de parchet – este aceea de ascundere sau disimulare a adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unei infracţiuni.
Indiferent de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, aceasta cuprinde trei faze: a) plasarea banilor; b) stratificarea; c) integrarea. Ele pot fi regăsite în toate situaţiile sau pot avea o altă configuraţie ori pot fi comprimate în una sau două dintre fazele menţionate. Toate însă au o caracteristică comună, fictivitatea, ascunderea originii bunurilor, fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală a bunurilor achiziţionate în mod nelegal, camuflarea.
În faza plasării, numită şi prespălare, bunurile provenite din săvârşirea de infracţiuni sunt introduse în circuitul civil prin crearea unei circulaţii fictive, iar în faza integrării, denumită şi reciclare, se realizează fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală.
Acţiunea de ascundere sau disimulare a naturii reale infracţionale a bunului, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora constă în mascarea provenienţei sau situaţiei juridice, de regulă prin operaţiuni juridice complexe, economice sau financiare, cum ar fi de pildă operaţiuni prin care se efectuează plăţi fără contraprestaţie.
Raportând starea de fapt expusă anterior la cerinţele normei de incriminare analizate în contextul probelor administrate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că inculpatul A. nu a ascuns, nu a disimulat, nu a atribuit un caracter fictiv acţiunilor sale, ci, dimpotrivă, a încheiat contractul de asistenţă juridică din 15 mai 2012 în condiţiile legii, urmând a-i asigura martorului denunţător B. reprezentare, asistare în faza de executare silită a sentinţei civile nr. 1514 din 25 februarie 2008 a Judecătoriei Oradea.
Se observă, dincolo de orice dubiu, suma convenită de părţi, activităţile pe care trebuia să le întreprindă în calitatea sa de avocat (reprezentare, asistare), faza procesului civil (executare silită), numărul dosarului, instanţa pe rolul căreia se află, nefiind deci o operaţiune prin care se efectuează o plată fără contraprestaţie.
În condiţii de transparenţă, este stabilit şi onorariul de succes, convenit de părţi şi permis de lege, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 129 alin. (1) lit. c) din Statutul profesiei de avocat.
Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a încheiat doar contractul de asistenţă juridică, dar nu a eliberat şi chitanţă nu echivalează cu operaţiuni de ascundere sau disimulare în sensul normei de incriminare.
Această omisiune, neglijenţă, poate îmbrăca orice altă formă de răspundere (contravenţională, disciplinară), dar nu poate intra – în contextul stării de fapt reţinută în prezenta cauză – în sfera ilicitului penal.
În fine, trimiterile parchetului, în concluziile scrise, la instituţia simulaţiei sunt esenţialmente greşite.
Simulaţia, ca operaţiune specifică dreptului civil, este considerată o excepţie de la opozabilitatea faţă de terţi a contractului. Simulaţia reprezintă operaţiunea juridică ce constă în încheierea unui contract aparent menit să dea impresia creării unei situaţii juridice diferite de cea reală şi a unui contract secret conţinând adevăratele raporturi juridice pe care părţile înţeleg să le stabilească în realitate. Scopul general şi abstract al oricărei simulaţii este acela al ascunderii de către părţi a cuprinsului ori existenţei acordului de voinţă real faţă de terţi.
Or, în cauză, părţile, de comun acord, au încheiat un singur contract de asistenţă juridică, în condiţiile de legalitate enunţate anterior, nu au încheiat şi nici nu s-au înţeles asupra întocmirii unui alt contract secret de natură să stabilească alte raporturi juridice.
Ca atare, circumstanţele obiective ale faptei, analizate prin prisma probelor administrate, exclud, fără echivoc, reţinerea în sarcina inculpatului A. a infracţiunii de spălare a banilor.” (ICCJ, Secţia penală, decizia nr. 380/A din 6 noiembrie 2017, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: avocat > contract de asistenta juridica > Legea nr. 656/2002 > spalare de bani
