Infracțiunea de ucidere din culpă. Caz fortuit vs. culpă cu prevedere

17 octombrie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

Prin sentința penală nr. 1697 din data de 19 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 06.10.2014, în jurul orei 19,30, în timp ce pietonul CA se deplasa pe DN 6 B, acționând un vehicul tip cărucior, a fost ajuns din urmă de autoturismul condus de către inculpatul RG. Deși a fost incomodat de luminile farurilor pornite pe faza de drum ale unui autovehicul care circula din sens opus și nu a mai avut sub control calea de rulare , inculpatul și-a continuat deplasarea și a observat cu întârziere pietonul în fața autoturismului și, cu toate că a acționat sistemul de frânare, impactul cu pietonul nu a putut fi evitat. Accidentul s-a produs pe D.N. 6 B, pe partea carosabilă. Autoturismul era condus de către inculpat cu o viteză cuprinsă în plaja de valori de 40-60 KM/h.

Accidentul a fost cauzat de comportamentul manifestat de către victimă și de către inculpat, caracterizat de lipsa atenției în folosirea drumului public, prin faptul că pietonul s-a deplasat pe partea dreaptă a carosabilului, în direcția sa de mers, pe timp de noapte , fără a purta pe îmbrăcăminte elemente fluorescente sau o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri.

De asemenea, inculpatul a contribuit la producerea accidentului și prin faptul că, deși a fost incomodat de luminile farurilor autovehiculului care se apropria din sens opus, a continuat totuși să ruleze fără a avea sub control calea de rulare și fără să reducă viteza în funcție de spațiul de vizibilitate de care dispunea în momentele respective.

Prin comportamentul lor lipsit de atenție în folosirea drumului public, atât victima, cât și inculpatul au încălcat dispozițiile art.35 alin.1 din OUG 95/2002 rep. și, în plus , pietonul a mai încălcat prevederile art. 72 alin.1 din OUG 95/2002 rep., art. 166 , art. 167 alin.1 lit.e din Regulamentul de aplicare a OUG 95/2002 rep.

Citeste mai mult  Exceptie de neconstitutionalitate admisa ref pronuntarea judecatorului de camera preliminara

În apelul declarat, inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea pentru infracțiunea 192 alin.1 și alin.2 C.p. cu aplic. art.75 alin.2 lit.b C.p. rap. la art. 76 alin.1 C.p. și nu a dispus achitarea sa pentru această infracțiune în baza art. 16 alin.1 lit. d cod pr.penală întrucât exista cauza de neimputabilitate a cazului fortuit prev. de art. 31 cod penal.

Decizia instanței de apel

”Cazul fortuit, prev. de art. 31 cod penal, este o cauză de neimputabilitate care înlătură caracterul penal al faptei constând într-o împrejurare exterioară, a cărei intervenție imprevizibilă se adaugă peste acțiunea sau inacțiunea licită ori ilicită, a unei persoane și care conduce astfel la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut.

Din examinarea textului de lege sus menționat, rezultă că imprevizibilitatea împrejurării exterioare trebuie să aibă un caracter general obiectiv (atât autorul cât și orice altă persoană nu putea prevede intervenția împrejurării exterioare).

Prin urmare, pentru a exista caz fortuit trebuie constatat că nici o persoană nu putea prevede intervenția împrejurării străine și efectele acestuia, altfel spus, imposibilittea generală și absolută de prevedere este de esența cazului fortuit.

Apreciem că în cauză ne aflăm în situația culpei cu prevedere și nu se poate invoca cazul fortuit astfel că achitarea inculpatului RG nu se impune.

Obligația de prevedere constituie esența criteriului obiectiv de evaluare a existenței culpei și presupune existența unei obligații cutumiare sau reglementate normativ de diligență și prudență care incumbă făptuitorului în vederea evitării producerii unor stări de pericol sau vătămări ale valorilor juridice protejate.

Citeste mai mult  Infracţiunea de „contrabandă" prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este exceptată de la posibilitatea aplicării circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen.

Prin urmare, existența unei obligații de prudență și diligență are caracter preventiv.

Posibilitatea de a prevede constituie esența criteriului subiectiv de evaluare a existenței culpei și e evaluează în concret atât prin raportare la ansamblul împrejurărilor de fapt și la condițiile de acțiune cât și cu referire la calitățile și particularitățile făptuitorului.

Se poate reține existența culpei în ipoteza în care făptuitorul putea în concret să prevadă rezultatul socialmente periculos.

Per a contrario, va lipsi culpa în cazul în cazul în care producerea rezultatului socialmente periculos nu era previzibilă pentru făptuitor sau, deși previzibilă, era inevitabilă.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză (procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice și de schița locului accidentului, declarațiile martorilor BI și TA și raportul de expertiză tehnică), rezultă că inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 114 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 , care stipulează obligația conducătorului vehiculului de a respecta regimul legal de viteză și de a-l adapta în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Chiar dacă inculpatul a circulat cuviteza legală pentru deplasarea pe raza localităților, nu a redus viteza – în momentul în care din sens opus s-a intersectat potrivit propriilor declarații, cu un alt autovehicul care a circula cu faza lungă – până la o viteză care în raport de condițiile concrete de drum și meteorologice (drum neiluminat public, carosabil umed, burniță, condiții de vizibilitate redusă și orbirea de un alt participant la trafic cre circula din sens opus cu faza de drum) să-i permită evitarea oricărui pericol, inclusiv prin oprirea autoturismului pe loc.

Citeste mai mult  Acțiunea revocatorie. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului material la acțiune

Din declarația martorului BI care, în seara zilei de 6 octombrie 2014, a circulat la volanul autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare X pe DN 6B din direcția C_ – Goești, în aceeași direcție de mers cu a inculpatului, rezultă că a observat prezența victima și a căruciorului folosit de acesta, chiar fără elemente de semnalizare și in aceleași condiții meteorologice și de drum cu cele existente la momentul producerii accidentului și a depășit victima pe partea stângă a sensului de mers.

În concluzie, nu se poate considera că lipsește culpa inculpatului în producerea accidentului rutier și ne-am afla în situația cazului fortuit, având în vedere declarația martorului BI care, în aceleași condiții de drum și meteorologice, a observat prezența victimei pe carosabil sau pe acostament (nu a precizat acest lucru) și și-a luat măsuri de prevedere, semnalizând și depășind victima în condiții de siguranță, situație care exclude existența condiției cazului fortuit și anume, ca imprevizibilitatea împrejurării exterioare să aibă un caracter general obiectiv în sensul că atât autorul cât și orice altîă persoană nu putea prevede intervenția împrejurării exterioare.

Faptul că inculpatul, spre deosebire de martorul BI, a fost orbit de un autovehicul care circula din sens opus cu faza cu lungă și nu a redus viteza până la limita evitării oricărui pericol, inclusiv prin oprirea autoturismului pe loc până la trecerea autovehicului în cauză sau până în momentul în care avea vizibilitate la drum, obligția impusă de o dispoziție legală care reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice în disp. art. 114 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, republicată, reprezintă însuși culpa acestuia în producerea accidentului rutier, soldat cu decesul victimei.” (Curtea de Apel Craiova, Decizia penală nr. 1479 din 2 octombrie 2017, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >