”Prin rechizitoriul nr.4748/P/2016 din data de 23.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a fost trimis în judecată inculpatul ACV sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni, respectiv:
-conducerea unui vehicul cu permisul de conducere anulat, prev. de art.335 alin.2 și
-conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art.336 alin.1 Cod penal. (…)
În fapt, la data de 01.11.2016 inculpatul s-a urcat în autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare HBE4613 (care se afla parcat în fața imobilului din satul Iazurile, _ unde locuiește) împreună cu un potențial cumpărător al acelui autoturism, acesta din urmă poziționându-se pe scaunul șoferului. Persoana respectivă a condus a condus pe drumul sătesc, iar în dreptul imobilului martorei DA, a lovit cu roata dreaptă a autovehiculului, o piatră de lângă temelia casei acesteia. A continuat deplasarea, însă după aprox. 50 m. a fost nevoit să oprească întrucât anvelopa fusese tăiată. Inculpatul și conducătorul auto au coborât din vehicul, aceasta din urmă luându-și rămas bun de la inculpat, plecând de la fața locului, fapt observat de către martorul BM.
Martorul, ajuns în dreptul inculpatului, a fost de acord să-l ajute pe acesta, să înlocuiască roata avariată cu una de rezervă. Împreună s-au deplasat (cu autovehiculul martorului) până la domiciliul inculpatului de unde au luat roata de rezervă, după care martorul s-a apucat de lucru (să înlocuiască roata).
În acest timp la fața locului a sosit martora DA care i-a reproșat inculpatului că a produs accidentul rutier, iar inculpatul, aflându-se sub influența alcoolului, a avut un comportament indecent față de aceasta, fapt pentru care martora a solicitat intervenția organelor de poliție.
S-a dat eficiență declarațiilor martorilor BM și ENA întrucât acestea se coroborează (martorul E_ l-a văzut pe inculpat în autoturism împreună cu o altă persoană care se afla la volan, iar imediat după aceea martorul B_ l-a văzut pe inculpat luându-și rămas bun de la o persoană pe care nu o cunoaște).
În contextul declarațiilor acestor doi martori, apare că declarația martorei DA ar fi subiectivă. Este posibil ca martora DA să fi fost convinsă că l-ar fi văzut pe inculpat conducând mașina, întrucât știa că este mașina acestuia.
Cu privire la declarațiile martorilor, la aprecierea acestora, trebuie avute în vedere dispozițiile art.114 și urm. Cod proc.pen.
Astfel, pentru a putea avea valoare probantă, declarația martorului trebuie să fie sinceră, în sensul că martorul dorește să ajute justiția în cunoașterea exactă a faptelor și fidelă adică să corespundă evenimentului petrecut în realitatea obiectivă.
Percepția martorului poate fi influențată de factori obiectivi (stări, situații contextuale percepției, independente de cel care percepe, care se pot reprezenta într-un sens sau altul percepției) și subiectivi (stări, situații legate de condiția psihofiziologică și de personalitatea celui ce percepe, care se pot răsfrânge în mod favorabil sau defavorabil asupra percepției).
Referitor la toți cei trei martori esențiali în cauză (DA, BM și ENA) instanța nu poate descalifica declarația niciunuia dintre aceștia sub aparența că ar fi mincinoasă.
Totul s-a petrecut în timp scurt, toți cei trei martori percepând doar segmente ale împrejurărilor cauzei:
-martora DA l-a văzut pe inculpat conducând autovehiculul în dreptul casei sale, fiind singur în mașină
-martorul ENA l-a văzut pe inculpat în autovehicul, împreună cu o altă persoană, rămasă neidentificată, aceasta din urmă conducând mașina
-martorul BM l-a văzut pe inculpat lângă mașina care era deja oprit, despărțindu-se de o persoană pe care nu o cunoaște.
În împrejurările date, nu se poate constata decât că la acest moment există un dubiu rezonabil cu privire la vinovăția inculpatului, constând în aceea că ar fi condus autovehiculul marca Audi cu numărul de înmatriculare HBE4613, de la domiciliul său și până în locul în care a fost oprit pentru înlocuirea roții avariate – dubiu care nu poate decât să-i profite inculpatului.
Cât privește conducerea autovehiculului, pe drumul de retur, nu există probe că inculpatul ar fi procedat astfel. Simplul fapt că, inculpatul i-ar fi cerut martorului BM„să susțină …că ar fi condus autoturismul inculpatului de la locul incidentului către casă” nu este suficient pentru a se concluziona că inculpatul a fost cel care a condus acel autoturism.
În materie penală se impune cu caracter de principiu fundamental, standardul probei dincolo de orice dubiu, astfel că pentru condamnarea unei persoane nu este suficient să se configureze o probabilitate cu privire la vinovăția autorului, ci trebuie ca probele să determine situația de fapt, dincolo de orice dubiu rezonabil.
Orice element de dubiu se interpretează în favoarea inculpatului.
În aceste condiții, instanța nu poate decât să împărtășească decât cea de-a doua opinie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.396 alin.5 raportat la art.16 lit.b Cod proc.pen., se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.” (Extras din considerentele sentinței penale nr. 1950 din 8 decembrie 2017 a Judecătoriei Tulcea, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: achitare > conducerea unui vehicul fara permis de conducere > conducerea unui vehicul sub influenta bauturilor alcoolice > in dubio pro reo
