Infracțiunile de evaziune fiscală, susceptibile de soluționarea prin renunțarea la urmărire penală – proiect

7 decembrie 2017 Noutati legislative

Ministerul Finanțelor Publice propune reducerea maximului pedepsei de la 8 ani la 7 ani de închisoare pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Propunerea se regăsește într-un  un proiect de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, lansat în dezbatere publică joi, 7 decembrie.

În prezent, infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt sancţionate cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi. Întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 7 ani, în conformitate cu art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cauzele de evaziune fiscală cu prejudicii mici nu se poate dispune renunţarea la urmărirea penală.

În concret, infracțiunile prevăzute la art. 9 alin. (1) pot fi susceptibile de soluționarea prin renunțarea la urmărire penală, sub condiția limitei maxime a pedepsei de 7 ani.

Prin urmare, se propune reducerea maximului pedepsei de la 8 ani la 7 ani, iar condițiile de aplicare, în ansamblu, a art. 318 din Codul de procedură penală asigură posibilitatea alocării resurselor pentru cercetarea infracțiunilor grave. De asemenea, aplicarea prevederilor privind renunțarea la urmărire penală permite soluționarea raporturilor născute prin comiterea unor fapte cu un conținut concret lipsit de importanță, fără aplicarea unei pedepse, corelativ cu un efect de degrevare a instanţelor de judecată, se arată în nota de fundamentare.

Citeste mai mult  Decrete semnate de Președintele României - 11 decembrie 2015

Concret, potrivit proiectului, articolul 9 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 9 – (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o treime.
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate”.

Cuvinte cheie: > >